Dicționar de sinonime

Sinonime doinire

Cuvântul „doinire” are următoarele sinonime:

doinire ( substantiv )
  • doinit
  • trăgănare
  • cântare
  • doină


Sinonime Apropiate

  • psalt - dascăl (biserică), cântăreț, cantor
  • fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
  • farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
  • fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
  • fervoare - entuziasm, încântare
  • furori - senzație, entuziasm, încântare, uimire
  • horă - dans, joc, cântec, doină, baladă, melodie
  • magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
  • beție - ebrietate, chercheleală, amețeală, alcoolism, chef, petrecere, încântare, însuflețire, entuziasm
  • cantor - psalt, țârcovnic, dascăl, cântăreț
  • deliciu - plăcere, desfătare, satisfacție, încântare
  • desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
  • diac - dascăl, psalt, cântăreț, cantor, grămătic, uricar, logofăt, copist
  • dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate
  • euforie - fericire, încântare, bucurie, beatitudine

Dex doinire

  • doinire 1 Cântare de doine (1-2). 2 Doină (1-2).
  • DOINÍRE, doiniri, Faptul de a doini; doină. – doini.
  • DOINÍRE, doiniri, Faptul de a doini. Nimic... nu oprea chesoanele din mers, nici pe tunari din doinirea molcomă. CAMILAR, N. I 431. ◊ Aud doiniri triste de vînt. SADOVEANU, O. I 393. Nucule din dosul casei, Tot al meu și-aici și-aiurea: Ziua-n vînt îți văd doinirea, Noaptea ți-o ascult. COȘBUC, P. II 275. – Pronunțat: doi-.
  • doina doini
  • doiní 1-2 A cânta doine (1-2) (din gură, din fluier ).
  • DOINÍ, doinesc, IV. și A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.
  • DOINÁ I doini.
  • DOINÍ, doinesc, IV. A cînta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, P. 31. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice. EMINESCU, O. I 32. ◊ Iar vîntul doinește prin grîne. COȘBUC, P. II 23. ◊ Se tot duc pe drum pietros Nouă mineri în sus la munte, Și-i unul care merge-n frunte, Doinind un cîntec mlădios. DEȘLIU, M. 20. Flăcăul începu să doinească subțire, stins, un cîntec din război. DUMITRIU, N. 238. () În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. COȘBUC, P. I 191. (Cu complement intern) Cîntăreților din mai, Dulce va doini din nai Multe doine, mierla. COȘBUC, P. I 301. – Pronunțat: doi-. – Variantă: (popular) doiná (PĂSCULESCU, L. P. 236) I.


Sinonimul cuvântului doinire

Sinonimul cuvântului doinire


Testează-te!