Dicționar de sinonime
Sinonime dojană
Cuvântul „dojană” are următoarele sinonime:
dojană ( substantiv )
- mustrare
- dăscăleală
Alte sinonime:
- ceartă
- admonestare
- certare
- dojenire
- imputare
- morală
- observație
- reproș
- beșteleală
- muștruluială
- ocară
- înfruntare
- probozeală
- probază
- probozenie
- bănat
- șmotru
- dăscălie
- împutăciune
- învățătură
- preobrăzitură
- probozire
- răpște
- remonstrare
- zabrac
- săpuneală
- scuturătură
Sinonime Apropiate
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
- beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
- bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
- imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
- pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
- bodogăneală - mormăială, bolboroseală, bâiguială, bombăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială, molestare
- cicăleală - sâcâială, pisălogeală, dăscăleală
- critică - obiecție, observație, mustrare, judecată, vestejire
- ceartă - gâlceavă, dezbinare, sfadă, altercație, animozitate, discordie, dispută, disensiune, învrăjbire
Dex dojană
- dojánă 1 Îndrumare. 2 Observație moralizatoare, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară) mustrare, ceartă, morală. 3 Exprimare a nemulțumirii printr-o dojană (2). 4 A sta de (sau la) ~ A sta de vorbă a sta la taifas.
- DOJÁNĂ, dojeni, Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv).
- DOJÁNĂ, dojeni, Observație făcută cuiva, mustrare, ceartă. Era grozav de leneș, indiferent la dojană ca și la laudă. GALACTION, O. I 114. Îi primea dojenile fără crîcnire. REBREANU, R. I 119. Fana... mi-a înțeles gîndul și mi l-a spus tare, cu dojană. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 11. – și: dojane (ALECSANDRI, T. 505).
- DOJÁNĂ dojéni f. Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire; reproș; bănuială; imputare; mustrare. /v. a dojeni
- dojană f. mustrare aspră. .
- dojánă f., pl. e saŭ ănĭ (din dojenesc). Mustrare.
- dojană, dojeni
- dojană, -jeni.
- DOJÁNĂ s. v. ceartă.
- DOJANĂ admonestare, ceartă, certare, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, ( și ) beșteleală, muștruluială, ocară, ( și ) înfruntare, probozeală, probază, probozenie, (prin ) bănat, șmotru, dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cumințit.)
Antonime dojană
- Dojană ≠ laudă