Sinonime dumica

Cuvântul „dumica” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• întrerupe - a opri, a curma, a suspenda, a conteni, a sista, a tăia, a înceta
• părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
• scrijeli - a cresta, a zgâria, a tăia
• secționa - a diviza, a tăia, a decupa, a segmenta
• sfâșia - a rupe, a sfârtica, a ciopârți, a spinteca, a destrăma
• sista - a întrerupe, a suspenda, a opri
• spârcui - a ciopârți, a tăia, a sfâșia, a despica, a spinteca
• spinteca - a despica, a tăia, a sfâșia, a înjunghia, a ciopârți
• trândăvi - a lenevi, a pierde vremea, a arde gazul de pomană, a tăia frunze la câini
• trunchia - a reteza, a tăia, a ciunti, a fragmenta
• țâșni - a sări, a izbucni, a erupe, a da buzna, a se repezi, a năvăli
• vicia - a polua, a altera, a corupe, a strica, a deprava
• izbucni - a erupe, a țâșni, a bufni, a răbufni, a exploda, a se declanșa, a se dezlănțui
• fisiona - a diviza, a scinda, a rupe
• fizic - corporal, trupesc, senzual, erotic, fiziologic, material, concret, expresie, palpabil

Dex dumica

• dumica 1 A rupe în bucăți un aliment. 2 A mânca mestecând încet a savura. 3 A fărâmița. 4 A măcina. 5 A se fărâmița. 6 A omorî pe cineva tăindu-l în bucăți a ciopărți. 7-8 A (se) răni. 9-10 A (se) zdrobi. 11 A omorî pe câmpul de luptă a nimici.
• DUMICÁ, dumíc, I. 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucățele, a fărâmița un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăți; a ciopârți; a distruge, a nimici. – Probabil *demicare (< mica „bucățică, fărâmitură”).
• DUMICÁ, dumíc, I. 1. (De obicei cu privire la un aliment) A rupe, a tăia în bucăți mici; a fărîmița. În acel blid se turnă zară-n care se dumică mămăligă. RETEGANUL, P. I 65. S-au apucat s-o dumice mărunțel; unul ținea slănina în mîni, iar celalalt tot tăia cu un cuțit bucățele dintr-însa. SBIERA, P. 270. 2. A tăia pe cineva în bucăți; a ciopîrți, a distruge, a nimici. Cum amerința numai cu săbiile, pe loc sta și oștile neclintite pînă ce venea ei la dînsele și le dumica toate, ca cum dumici niște curechi. SBIERA, P. 120. ◊ reciproc. Amîndouă taberile erau acuma gata a începe război între dînsele și a se dumica una pe alta. BĂLCESCU, O. II 270. – accentuat și: dúmic. – Variantă: (regional) îndumicá (ANT. LIT. POP. I 150) I.

Sinonimul cuvântului dumica

Testează-te!