Dicționar de sinonime
Sinonime dumicat
Cuvântul „dumicat” are următoarele sinonime:
dumicat ( substantiv )
- îmbucătură
- aliment
- mâncare
Alte sinonime:
- gură
- înghițitură
- mușcătură
Sinonime Apropiate
- hrană - aliment, mâncare, bucate, merinde, nutriție, de-ale gurii
- îmbucătură - dumicat, mușcătură, înghițitură, o gură de...
- merinde - mâncare, hrană, bucate, alimente
- mușcătură - îmbucătură, dumicat
- nutriment - aliment, furaj, hrană, mâncare, nutreț
- alimenta - a hrăni, a nutri, a da (de) mâncare, a întreține
- alimentație - mâncare, hrană, nutriment, alimentare, consum, nutriție
- bucate - hrană, alimente, mâncare, cereale, grâne
- masă - mâncare, hrană, alimente, bucate, banchet, praznic, festin, dejun, ospăț
- subnutri - a subalimenta, a înfometa
- vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
- fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
- fiertură - mâncare
- foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație
- foamete - flămânzire, înfometare, nemâncare
Dex dumicat
- dumicat2, ~ă 1 (; alimente) Rupt în bucățele. 2 Bucată mică dintr-un aliment dumicătură (7), dumicuș, îmbucătură. 3 Un fel de supă preparată din bucățele de pâine, brânză, mămăligă etc fierte în lapte, vin sau apă. 4 Umplutură de carne de porc făcută cu pâine și mațe tocate. 5 Fărâmițat. 6 Rănit. 7 (; oameni) Tăiat în bucăți ciopârțit2. 8 Zdrobit2. 9 (; oameni) Omorât pe câmpul de luptă nimicit2.
- dumicat1 1-2 Dumicare (1-2). 3 Îmbucătură. 4-5 Dumicare (4-5).
- DUMICÁT, dumicați, Bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. – dumica.
- DUMICÁT, dumicați, Bucată mică (de carne, pîine, mămăligă etc.), ruptă din una mai mare, cît se bagă o dată în gură; îmbucătură. În jurul focului lor, cinci oameni mușcau încet dumicați mari de mămăligă. GALAN, Z. R. 372. Am înghițit vreo douăzeci-treizeci de dumicați și m-am suit iar la mașină. PREDA, Î. 22. De bună ce era ș-ar fi dat și dumicatul din gură. DELAVRANCEA, S. 14.
- DUMICÁT ~ți m. pop. Cantitate dintr-un aliment cât poate fi mușcată cu gura o dată; îmbucătură. /v. a dumica
- dumicat n. 1. îmbucătură; 2. Mold. un fel de supă cu cocoloașe de meiu fiert.
- dumicát m. (d. dumic). Bucățică de pîne cîtă înghițĭ odată. Îmbucătură, gălătuc.
- dumeca dumica
- dumica 1 A rupe în bucăți un aliment. 2 A mânca mestecând încet a savura. 3 A fărâmița. 4 A măcina. 5 A se fărâmița. 6 A omorî pe cineva tăindu-l în bucăți a ciopărți. 7-8 A (se) răni. 9-10 A (se) zdrobi. 11 A omorî pe câmpul de luptă a nimici.