Dicționar de sinonime

Sinonime dumicat

Cuvântul „dumicat” are următoarele sinonime:

dumicat ( substantiv )
  • îmbucătură
  • aliment
  • mâncare
Alte sinonime:
  • gură
  • înghițitură
  • mușcătură


Sinonime Apropiate

  • hrană - aliment, mâncare, bucate, merinde, nutriție, de-ale gurii
  • îmbucătură - dumicat, mușcătură, înghițitură, o gură de...
  • merinde - mâncare, hrană, bucate, alimente
  • mușcătură - îmbucătură, dumicat
  • nutriment - aliment, furaj, hrană, mâncare, nutreț
  • alimenta - a hrăni, a nutri, a da (de) mâncare, a întreține
  • alimentație - mâncare, hrană, nutriment, alimentare, consum, nutriție
  • bucate - hrană, alimente, mâncare, cereale, grâne
  • masă - mâncare, hrană, alimente, bucate, banchet, praznic, festin, dejun, ospăț
  • subnutri - a subalimenta, a înfometa
  • vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
  • fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
  • fiertură - mâncare
  • foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație
  • foamete - flămânzire, înfometare, nemâncare

Dex dumicat

  • dumicat2, ~ă 1 (; alimente) Rupt în bucățele. 2 Bucată mică dintr-un aliment dumicătură (7), dumicuș, îmbucătură. 3 Un fel de supă preparată din bucățele de pâine, brânză, mămăligă etc fierte în lapte, vin sau apă. 4 Umplutură de carne de porc făcută cu pâine și mațe tocate. 5 Fărâmițat. 6 Rănit. 7 (; oameni) Tăiat în bucăți ciopârțit2. 8 Zdrobit2. 9 (; oameni) Omorât pe câmpul de luptă nimicit2.
  • dumicat1 1-2 Dumicare (1-2). 3 Îmbucătură. 4-5 Dumicare (4-5).
  • DUMICÁT, dumicați, Bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. – dumica.
  • DUMICÁT, dumicați, Bucată mică (de carne, pîine, mămăligă etc.), ruptă din una mai mare, cît se bagă o dată în gură; îmbucătură. În jurul focului lor, cinci oameni mușcau încet dumicați mari de mămăligă. GALAN, Z. R. 372. Am înghițit vreo douăzeci-treizeci de dumicați și m-am suit iar la mașină. PREDA, Î. 22. De bună ce era ș-ar fi dat și dumicatul din gură. DELAVRANCEA, S. 14.
  • DUMICÁT ~ți m. pop. Cantitate dintr-un aliment cât poate fi mușcată cu gura o dată; îmbucătură. /v. a dumica
  • dumicat n. 1. îmbucătură; 2. Mold. un fel de supă cu cocoloașe de meiu fiert.
  • dumicát m. (d. dumic). Bucățică de pîne cîtă înghițĭ odată. Îmbucătură, gălătuc.
  • dumeca dumica
  • dumica 1 A rupe în bucăți un aliment. 2 A mânca mestecând încet a savura. 3 A fărâmița. 4 A măcina. 5 A se fărâmița. 6 A omorî pe cineva tăindu-l în bucăți a ciopărți. 7-8 A (se) răni. 9-10 A (se) zdrobi. 11 A omorî pe câmpul de luptă a nimici.


Sinonimul cuvântului dumicat

Sinonimul cuvântului dumicat


Testează-te!