Dicționar de sinonime
Sinonime dărâma
Cuvântul „dărâma” are următoarele sinonime:
dărâma ( verb )
- a distruge
- a nărui
- a demola
- a risipi
Alte sinonime:
- demola
- a [se] dărăpăna
- a [se] nărui
- a [se] prăbuși
- a [se] prăvăli
- a [se] risipi
- a [se] surpa
- a [se] hâi
- a [se] hurui
- a [se] îmburda
- a [se] sodomi
- a [se] ului
- a [se] prăpădi
- prăbuși
- doborî
- a cădea
- a se nărui
- a pica
- a se prăbuși
- a se prăvăli
- a se surpa
- a se îmburda
- a arunca
- a azvârli
- a culca
- a doborî
- a întinde
- a lungi
- a prăbuși
- a prăvăli
- a răsturna
- a trânti
- a așterne
- a păli
- a răntuna
- a oborî
- a poligni
- a secera
- a da la pământ
- a nimici
- a dărăpăna
- a surpa
- a hâi
- a hurui
- a îmburda
- a sodomi
- a ului
- a prăpădi
Sinonime Apropiate
- sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
- nimici - a distruge, a nărui, a desființa, a prăpădi, a pustii, a devasta, a stârpi, a spulbera, a lichida
- distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
- doborî - a prăvăli, a răsturna, a trânti, a prăbuși, a dărâma, a răpune, a distruge, a înfrânge, a nimici
- epavă - ruină, resturi, dărâmături, distrugere
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- păpa - a mânca, a consuma, a irosi, a toca, a risipi
- pieri - a muri, a deceda, a se stinge, a se ofili, a se veșteji, a se usca, a dispărea, a se pierde, a se risipi
- potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
- presăra - a împrăștia, a răsfira, a risipi, a răspândi, a difuza
- propaga - a difuza, a răspândi, a împrăștia, a risipi, a iradia, a propovădui, a extinde, a transmite, a semăna
- răsfira - a presăra, a risipi, a dispersa, a rășchira
- răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
- secera - a recolta, a decima, a distruge
- spulbera - a risipi, a împrăștia, a destrăma, a vântura, a nimici
Dex dărâma
- dărâmá 1 A culca la pământ a doborî. 2 A distruge. 3 A se prăbuși. 4 A se ruina. 5 A demola o clădire (veche). 6 (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. 7 A cosi iarbă, cereale
- DĂRÂMÁ, dărấm, I. 1. A doborî, a culca la pământ, a distruge, a nimici, a risipi. ♦ A se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ A cosi iarbă, cereale etc. – *deramare.
- A DĂRÂMÁ dărâm tranz. A face să se dărâme. /<lat. deramare
- A SE DĂRÂMÁ pers. 3 se dărâmă intranz. 1) (despre construcții) A se deteriora, căzând la pământ (sub acțiunea anumitor factori dăunători); a se distruge; a se ruina. 2) (despre terenuri, maluri) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se surpa; a se ponorî. /<lat. deramare
- dărâmà v. 1. a da jos, a face să cază bucată cu bucată: a dărâma o casă; 2. fig. a strica, a ruina: a dărâmat pe mulți oameni. .
- dărma dărâma
- DĂRMÁ I dărâma.
Antonime dărâma
- A dărâma ≠ a clădi, a dura, a înălța, a ridica, a zidi