Dicționar de sinonime

Sinonime dărâma

Cuvântul „dărâma” are următoarele sinonime:

dărâma ( verb )
  • a distruge
  • a nărui
  • a demola
  • a risipi
Alte sinonime:
  • demola
  • a [se] dărăpăna
  • a [se] nărui
  • a [se] prăbuși
  • a [se] prăvăli
  • a [se] risipi
  • a [se] surpa
  • a [se] hâi
  • a [se] hurui
  • a [se] îmburda
  • a [se] sodomi
  • a [se] ului
  • a [se] prăpădi
  • prăbuși
  • doborî
  • a cădea
  • a se nărui
  • a pica
  • a se prăbuși
  • a se prăvăli
  • a se surpa
  • a se îmburda
  • a arunca
  • a azvârli
  • a culca
  • a doborî
  • a întinde
  • a lungi
  • a prăbuși
  • a prăvăli
  • a răsturna
  • a trânti
  • a așterne
  • a păli
  • a răntuna
  • a oborî
  • a poligni
  • a secera
  • a da la pământ
  • a nimici
  • a dărăpăna
  • a surpa
  • a hâi
  • a hurui
  • a îmburda
  • a sodomi
  • a ului
  • a prăpădi


Sinonime Apropiate

  • sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
  • nimici - a distruge, a nărui, a desființa, a prăpădi, a pustii, a devasta, a stârpi, a spulbera, a lichida
  • distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
  • doborî - a prăvăli, a răsturna, a trânti, a prăbuși, a dărâma, a răpune, a distruge, a înfrânge, a nimici
  • epavă - ruină, resturi, dărâmături, distrugere
  • pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
  • păpa - a mânca, a consuma, a irosi, a toca, a risipi
  • pieri - a muri, a deceda, a se stinge, a se ofili, a se veșteji, a se usca, a dispărea, a se pierde, a se risipi
  • potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
  • presăra - a împrăștia, a răsfira, a risipi, a răspândi, a difuza
  • propaga - a difuza, a răspândi, a împrăștia, a risipi, a iradia, a propovădui, a extinde, a transmite, a semăna
  • răsfira - a presăra, a risipi, a dispersa, a rășchira
  • răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
  • secera - a recolta, a decima, a distruge
  • spulbera - a risipi, a împrăștia, a destrăma, a vântura, a nimici

Dex dărâma

  • dărâmá 1 A culca la pământ a doborî. 2 A distruge. 3 A se prăbuși. 4 A se ruina. 5 A demola o clădire (veche). 6 (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. 7 A cosi iarbă, cereale
  • DĂRÂMÁ, dărấm, I. 1. A doborî, a culca la pământ, a distruge, a nimici, a risipi. ♦ A se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ A cosi iarbă, cereale etc. – *deramare.
  • A DĂRÂMÁ dărâm tranz. A face să se dărâme. /<lat. deramare
  • A SE DĂRÂMÁ pers. 3 se dărâmă intranz. 1) (despre construcții) A se deteriora, căzând la pământ (sub acțiunea anumitor factori dăunători); a se distruge; a se ruina. 2) (despre terenuri, maluri) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se surpa; a se ponorî. /<lat. deramare
  • dărâmà v. 1. a da jos, a face să cază bucată cu bucată: a dărâma o casă; 2. fig. a strica, a ruina: a dărâmat pe mulți oameni. .
  • dărma dărâma
  • DĂRMÁ I dărâma.


Antonime dărâma

  • A dărâma ≠ a clădi, a dura, a înălța, a ridica, a zidi


Sinonimul cuvântului dărâma

Sinonimul cuvântului dărâma


Testează-te!