Sinonime elegie

Cuvântul „elegie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
• melancolie - tristețe, dezolare, mâhnire
• depresiune - vale, adâncitură, pripor, vârtej de aer, tristețe, mâhnire, melancolie, deprimare, descurajare
• ieremiadă - tânguire, plânsei, văicăreală, jeluire
• jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
• geamăt - scâncet, vaiet, suspin, icnet, oftat, tânguire
• jelanie - bocet, plânsei, jeluire
• alean - dor, nostalgie, melancolie, păs, aspirație
• amărăciune - necaz, supărare, amăreală, tristețe, mâhnire
• bocet - plângere, tânguire, jelanie
• vaiet - geamăt, plânsei, vaier, bocet, tânguire
• dezolare - mâhnire, tristețe, jale, întristare, descurajare, singurătate, pustietate, pustiu
• dor - dorință, aspirație, năzuință, tendință, pornire, jind, jinduire, alean, nostalgie

Dex elegie

• elegie 1 Operă literară în versuri sau, rar, în proză aparținând genului liric, în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale. 2 Poezie, în literatura antică, compusă din distihuri elegiace. 3 Lamentare. 4 Tristețe. 5 Melancolie.
• ELEGÍE, elegii, 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; plângere, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din élégie, elegia.
• ELEGÍE, elegii, 1. Specie a poeziei lirice în care se exprimă jalea unui poet nemulțumit de realitatea vremii sale; plîngere, jeluire. «Contemporanul» întrerupe pentru un moment cu nota lui socială eternele elegii ale epigonilor eminesciani. ANGHEL, PR. 184. În fața munților noștri, sufletul se lasă dus de visare: ca într-o elegie fără sfîrșit. RUSSO, O. 100. Că acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate și-n elegie chinurile a descri ( = a descrie). ALEXANDRESCU, P. 47. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. Elegie de Massenet. ♦ Vîntul, încremenit pe creștetul înalt al pădurilor, nu-și mai cînta frunzelor eterna sa elegie. HOGAȘ, M. N. 96.
• ELEGÍE 1. Poezie lirică cu caracter trist sau duios. ♦ Tristețe; jale, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic. .
• ELEGÍE 1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, jeluire. 2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic. (< fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia)

Sinonimul cuvântului elegie

Testează-te!