Sinonime amărăciune

Cuvântul „amărăciune” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
• tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
• fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
• nemulțumire - supărare, mâhnire, indispoziție, neplăcere, neajuns, inconvenient, necaz
• amăreală - amărăciune
• zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
• întristare - mâhnire, durere, necaz, suferință
• mâhnire - întristare, supărare
• melancolie - tristețe, dezolare, mâhnire
• necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs
• depresiune - vale, adâncitură, pripor, vârtej de aer, tristețe, mâhnire, melancolie, deprimare, descurajare
• durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
• obidă - durere, suferință, mâhnire, amărăciune, nedreptate, asuprire, oprimare, umilire, persecuție
• păs - supărare, necaz, neajuns, suferință, durere, povară, neliniște, frământare, grijă
• dezolare - mâhnire, tristețe, jale, întristare, descurajare, singurătate, pustietate, pustiu

Dex amărăciune

• amărăciune 1 Însușirea de a fi amar (1) amăreală (2), (rar) amărie. 2 (Obiect cu) gust amar. 3 (Sentiment de) durere. 4 Rea-voință. 5 (Stare sufletească de) indignare împreunată cu tristețe. 6 Hașmaciucă (Anthriscus silvestris). 7 Coroniște (Coronilla varia). 8 Amărătăciune.
• AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, 1. Mâhnire, tristețe; amărâre. 2. (Rar) Amăreală (1). – Amar + -ăciune.
• AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, 1. Însușirea de a fi chinuitor, dureros, amar. Căci atunce lesne în amor credeam Și amărăciunea-i încă nu știam. NEGRUZZI, S. II 30. ♦ Durere, tristețe. Horia e omul de piatră în care s-a concentrat toată tăria munților aspri și stîncoși, toată amărăciunea veacurilor de iobăgie. BOGZA, T. 38. Își pierdu cumpătul de supărare și amărăciune. ISPIRESCU, L. 27. Aceștia-s curată sărăcie!... zise împăratul în sine, plin de amărăciune. CREANGĂ, P. 262. Din cupa desfătării amărăciunea naște. ALEXANDRESCU, P. 105. ◊ Cu amărăciune = cu tristețe, cu supărare. L-am auzit pe tata șoptind cu amărăciune și privindu-mă cu milă. SADOVEANU, N. F. 6. Chemarea unui filozof? zise umbra surîzînd cu amărăciune-foarte bine! EMINESCU, N. 62. ♦ Întîmplare, împrejurare dureroasă, chinuitoare; chin. Noi, în viața noastră... am avut grele amărăciuni și asupriri. SADOVEANU, N. F. 28. 2. Amăreală (1). Amărăciunea chininei. ◊ Bine, răspunse în sfîrșit, greu, Ruset, înghițindu-și într-una amărăciunea gurii. SADOVEANU, Z. C. 321.

Sinonimul cuvântului amărăciune

Testează-te!