Dicționar de sinonime
Sinonime elen
Cuvântul „elen” are următoarele sinonime:
elen ( adjectiv )
- grec
- elin
Alte sinonime:
- elenic
- elinesc
- elen
Sinonime Apropiate
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
- savuros - delicios, gustos, plăcut, excelent, agreabil
- sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
- fofila - a se strecura, a se furișa, a se introduce, a se prelinge, a pătrunde
- furișa - a se strecura, a se fofila, a pătrunde, a se prelinge
- grijă - teamă, frământare, preocupare, neliniște, îngrijorare, temere, aprehensiune, atenție, precauție
- hermină - hermelină, cacom
- eminent - deosebit, ales, excelent, distins, remarcabil, ilustru
- împărătește - extraordinar, minunat, excelent
- îngrijora - a se teme, a se neliniști, a se alarma, a se speria, a se frământa
- îngrijorător - alarmant, preocupant, neliniștitor
- înțepenit - fixat, prins, imobilizat, anchilozat, inert, țeapăn, rigid, imobil, înțelenit
- lămpaș - felinar, lampă
Dex elen
- elen, ~ă 1-2 Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo grec, elinic (7-8). 3 Popor care locuiește în Grecia. 4 (; de obicei „creștin”) Păgân. 5-6 Care aparține Greciei sau grecilor elinic (2-3). 7-8 Referitor la Grecia sau la greci elinic (4-5). 9 Originar din Grecia elinic (6). 10-11 Specific Greciei sau grecilor grecesc, elenic, elinesc. 12 ( elină) Limba greacă veche.
- ELÉN, -Ă, eleni, -e, , și 1. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, ; în forma elină) Limba greacă veche. 2. și Persoană care făcea parte din populația Greciei antice. – Din Éllin, Hellenes.
- ELÉN, -Ă, eleni, -e, , și 1. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, ; în forma elină) Limba greacă veche. 2. și Persoană care făcea parte din populația de bază a Greciei antice. – Din Éllin, Hellenes.
- ELÉN, -Ă, eleni, -e, Care aparține Greciei (în special Greciei antice), propriu Greciei; grec. Coloniile grecești pontice... au răspîndit cultura elenă. IST. R.P.R. 27. Venise de la Atena ca profesor la școala comunității elene. BART, E. 23. Nu zic... că n-am început chiar a citi... poema elenă a lui Opian, apoi și cea latină a lui Grațiu Faliscu. ODOBESCU, S. III 62. – Variantă; elín, -ă (SADOVEANU, N. F. 32)