Sinonime elocuțiune

Cuvântul „elocuțiune” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
• grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
• expresie - exprimare, expunere, formulare, vorbire, cuvânt, vorbă, înfățișare, aspect, obraz
• pilulă - tabletă, pastilă
• potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
• răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
• răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
• scriitură - scriere, text, scris, redactare, compunere, stil
• sporovăială - taifas, convorbire, dialog, șuetă
• spusă - afirmație, vorbă, exprimare
• șlefui - a lustrui, a netezi, a curăța, a cizela, a (se) civiliza, a (se) stila, a (se) ciopli, a (se) rafina
• tabletă - pastilă, pilulă, hap
• taifas - convorbire, discuție, dialog, cozerie, taifas, taclale, șuetă
• viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
• vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos

Dex elocuțiune

• elocuțiune 1 Parte a retoricii care se ocupă cu problemele de stil. 2 Alegere și ordonare a cuvintelor într-un discurs (în scopul obținerii unei exprimări artistice). 3 Mod de a exprima gândirea prin cuvinte.
• ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, 1. Mod de a exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. – Din élocution, elocutio, -onis.
• ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, 1. Mod de a exprima gîndirea prin cuvinte; stil. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs, pentru o exprimare artistică. 2. Parte a retoricii care tratează despre stil.
• ELOCUȚIÚNE 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ Alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. .
• ELOCUȚIÚNE 1. fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ◊ alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. parte a retoricii care tratează problemele de stil. (< fr. élocution, lat. elocutio)
• ELOCUȚIÚNE ~i f. 1) Mod de exprimare a gândurilor (a ideilor) prin cuvinte. 2) Parte a retoricii care tratează probleme de stil. /<fr. élocution, lat. elocutio, ~onis
• elocuți(un)e f. 1. mod de a se exprima: elocuțiune ușoară; 2. partea retoricei ce tratează despre alegerea și așezarea cuvintelor.
• *elocuțiúne f. (lat. elocútio, -ónis). Modu de a te exprima: elocuțiune ușoară. Acea parte a retoriciĭ care conține regulele stiluluĭ.
• elocuciune elocuțiune

Sinonimul cuvântului elocuțiune

Testează-te!