Dicționar de sinonime
Sinonime ermit
Cuvântul „ermit” are următoarele sinonime:
ermit ( substantiv )
- pustnic
- sihastru
- schimnic
- călugăr
- monah
- anahoret
Sinonime Apropiate
- anahoret - sihastru, schimnic, monah, ascet, pustnic, eremit
- ascet - monah, pustnic, sihastru, anahoret
- călugăr - monah, pustnic, anahoret
- schimnic - pustnic, călugăr, eremit, ascet
- schimnicie - călugărie, asceză, pustnicie, schit, mănăstire
- călugări - a se pustnici, a fi monah, a se retrage, a fi abstinent, a se izola
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- mănăstiresc - monahal, călugăresc, monahie
- călugăriță - maică, monahie, mireasa domnului
- călugăresc - mănăstiresc, monahicesc, monahal, monastic
- maică - mamă, bunică, călugăriță, monahă
- sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
- stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
- suferi - a suporta, a răbda, a îndura, a pătimi, a admite, a permite, a consimți, a tolera
- lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
Dex ermit
- eremit, ~ă 1-2 , (Rar; călugări) (Persoană) care se retrage într-un loc pustiu pentru a se consacra unei vieți austere, închinată rugăciunii pustnic, schimnic, sihastru, ascet, (rar) anahoret. 3-4 , (Rar; ) (Persoană) care duce o viață retrasă, care evită societatea.
- EREMÍT, eremiți, Pustnic, sihastru, schimnic. – Din érémite.
- EREMÍT Ermit. .
- EREMÍT sihastru; ermit. (< fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites)
- EREMÍT ~ți m. livr. Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic. /<lat. eremita, gr. eremites
- eremit m. pustnic.
- *eremít, -ă s. (vgr. eremítes, d. éremos, pustiŭ, nelocuit; lat. eremita, fr. ermite). Rar. Pustnic, sihastru, călugăr care trăĭește singur, nu în mînăstire.
- erimit, ~ă , eremit
- ermit, ~ă , eremit
- ERMÍT eremit.