Dicționar de sinonime
Sinonime etimon
Cuvântul „etimon” are următoarele sinonime:
etimon ( substantiv )
- etimologie
- cuvânt de bază
- origine
- rădăcină
- sușă
Sinonime Apropiate
- spiță - fuscel, stinghie, rudă, neam, rang, grad, descendență, origine
- geneză - origine, gnoză, naștere, facere, apariție, ivire, creație
- germen - embrion, sămânță, izvor, sursă, origine
- izvor - sursă, obârșie, sorginte, origine, germen, sămânță
- începătură - început, sursă, origine
- încetățeni - a naturaliza, a statornici, a înrădăcina încetează!, termină!, ajunge!, stop!, gata!
- leagăn - scrânciob, balansoar, lăcaș, cuib, origine
- mătrice - origine
- naștere - facere, apariție, parturiție, ființare, procreație, geneză, origine, obârștie, proveniență
- obârșie - origine, sursă, izvor, sorginte, matcă, început, cauză
- ascendență - origine, strămoșie
- baștină - origine, obârșie, sursă, izvor
- bâză - temelie, fundament, suport, temei, valoare, esență, sursă, izvor, origine
- descinde - a proveni, a-și avea originea, a se trage din, a coborî, a se da jos, a poposi, a trage la, a rămâne
- eradica - a stârpi, a dezrădăcina
Dex etimon
- etimon Cuvânt din care derivă un cuvânt al unei limbi etimologie (5).
- ETIMÓN, etimoane, Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (3). – Din étymon.
- ETIMÓN Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. .
- ETIMÓN cuvânt de bază din care provine un cuvânt al unei limbi; etimologie (2). (< fr. étymon)
- ETIMÓN, etimoane, Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi.
- ETIMÓN ~oáne n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi. /<fr. étymon
- ETIMÓN s. (LINGV.) etimologie. (Un ~ corect.)
- ETIMON etimologie. (Un ~ corect.)