Sinonime ezitare

Cuvântul „ezitare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
• nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
• nesiguranță - șovăială, dubiu, ezitare, incertitudine, îndoială, pericol, primejdie, amenințare
• scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
• fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
• incertitudine - îndoială, nesiguranță
• aprehensiune - teamă, ezitare, nesiguranță, reținere
• dubiu - îndoială, nesiguranță, echivoc, suspiciune
• șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
• șovăielnic - nesigur, ezitant, pregetător
• instabilitate - nestatornicie, mobilitate, labilitate, fluctuație, variabilitate
• întârzia - a zăbovi, a pregeta, a amâna, a tărăgăna, a tergiversa, a lungi
• aporie - îndoială, dificultate, incertitudine
• balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
• codi - a șovăi, a ezita, a se feri, a pregeta, a oscila, a se îndoi

Dex ezitare

• ezitare 1 Nehotărâre. 2 Îndoială. 3 Lipsă de fermitate. 4 Șovăire.
• EZITÁRE, ezitări, Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre, codeală, codire. – ezita.
• EZITÁRE, ezitări, Faptul de a ezita, de a nu lua imediat o hotărîre; nehotărîre, șovăială; pregetare. Ajuns în marginea gropii, sări repede, fără ezitare. SAHIA, N. 88. De, coane Grigoriță, eu, drept să vă spun, acolo l-am lăsat – zise arendașul cu o ezitare. REBREANU, R. II 224. O privi țintă-n ochi și o ținu un moment, neliniștită, sub ezitarea sentinței lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 90.
• EZITÁRE Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre. .
• ezita 1 A fi într-o stare de nehotărâre. 2 A sta la îndoială în luarea unei hotărâri a pregeta, a se codi. 3 A manifesta nesiguranță în îndeplinirea unei acțiuni a șovăi.
• EZITÁ, ezít, I. și A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Din hésiter, haesitare.
• EZITÁ, ezít, I. A sta la îndoială, a sta în cumpănă, a manifesta nehotărîre; a șovăi, a se codi, a pregeta. Șoferul ezită cînd auzi numele străzii. Mai întrebă. Zaharia Duhu pronunță încă o dată, mai răspicat. C. PETRESCU, A. 329. Tata nu m-ar crede la început. Ar ezita. Pe urmă ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. Boiangiu ezită cîteva clipe pînă să mărturisească limpede că nu prea îndrăznește să întrebuințeze metoda lui obișnuită. REBREANU, R. II 116. ◊ Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă. EMINESCU, N. 84.
• EZITÁ I. , A șovăi, a se îndoi. .

Sinonimul cuvântului ezitare

Testează-te!