Dicționar de sinonime
Sinonime fierar
Cuvântul „fierar” are următoarele sinonime:
fierar ( substantiv )
- faur, făurar, covaci
- betonist
Alte sinonime:
- covali
Sinonime Apropiate
- făurar - fierar, faur, creator, realizator, februarie
- faur - făurar, februarie, fierar
- februarie - făurar, faur
- creator - inventiv, ingenios, inovator, făuritor, făurar, autor, realizator, ziditor, întemeietor
- face - a realiza, a produce, a executa, a efectua, a făuri, a alcătui, a făptui, a săvârși, a îndeplini
- înfăptuire - lucrare, realizare, îndeplinire, făurire, producere
- întemeia - a înființa, a funda, a ctitori, a constitui, a făuri, a crea, a se baza, a se sprijini, a conta
- întemeietor - fondator, creator, făuritor
- blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
- crea - a produce, a construi, a plăsmui, a urzi, a făuri, a izvodi, a înființa, a funda, a întemeia
- dura - a persista, a rezista, a dăinui, a continua, a se menține, a făuri, a construi, a face, a clădi
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
Dex fierar
- fierar 1 Muncitor care se ocupă cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale faur2 (1), făurar2, covaci, covali. 2 Vânzător de fier sau de unelte de fier. 3 Fiecare dintre cele două lemne orizontale puse deasupra strungii, de care se reazemă spătarii. 4 ( ~ betonist) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor pentru betonul armat.
- FIERÁR, fierari, 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat. – ferrarius.
- FIERÁR, fierari, 1. Muncitor care se îndeletnicește cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „ betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor pentru betonul armat. – Din ferrarius.
- FIERÁR, fierari, 1. Meșteșugar care se îndeletnicește cu prelucrarea oțelului; faur, făurar. Fieraru se pleacă, cuprinde ciocanul în tăcere... apoi scormonește în foc și scoate o bucată de fier. SADOVEANU, O. I 389. (Cu pronunțare regională) Lupul se duse la un fierari și puse să-i ascuță limba și dinții. CREANGĂ, P. 22. 2. (Adesea determinat prin «betonist») Muncitor specialist în fasonarea și montarea armăturilor pentru betonul armat. O echipă de fierari betoniști a primit sarcina să construiască, în cel mai scurt timp, un pod. SCÎNTEIA, 1953, 2753.