Dicționar de sinonime

Sinonime fini

Cuvântul „fini” are următoarele sinonime:

fini ( verb )
  • a sfârși
  • a încheia
  • a termina
Alte sinonime:
  • finaliza
  • isprăvi
  • încheia
  • sfârși
  • termina
  • a duce până la fine
  • a dovedi
  • a mântui
  • a finaliza
  • a isprăvi


Sinonime Apropiate

  • sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
  • finaliza - a fructifica, a concretiza, a realiza, a încheia, a termina, a sfârși
  • găta - a termina, a sfârși, a încheia
  • interminabil - nesfârșit, nemărginit, infinit, colosal
  • isprăvi - a sfârși, a termina, a încheia, a mântui, a realiza, a îndeplini, a executa, a absolvi, a obține
  • istovi - a epuiza, a slei, a vlăgui, a stoarce, a extenua, a obosi, a termina, a sfârși, a încheia
  • încheia - a îmbina, a uni, a alcătui, a sfârși, a isprăvi, a termina, a epuiza, a contracta, a se lega
  • încorona - a încununa, a termina, a încheia, a fini
  • lichida - la termina, a încheia, a sfârși, a finaliza, a suprima, a ucide, a desființa, a asasina, a achita
  • neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
  • absolvi - a sfârși, a termina, a încheia (un ciclu), a scuti, a ierta
  • conchide - a încheia, a sfârși, a concluziona, a termina
  • definitiv - hotărât, încheiat, terminat, finisat, irevocabil, categoric, nestrămutat
  • definitiva - a termina, a încheia, a finisa
  • expira - a se isprăvi, a se sfârși, a se încheia, a se termina, a muri, a deceda, a pieri, a răposa

Dex fini

  • fini 1-2 A (se) termina.
  • FINÍ, finesc, IV. A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din finir, finire.
  • FINÍ, finesc, IV. (Franțuzism învechit) A sfîrși, a isprăvi, a termina. După ce fini gimnaziul, se trase cu bătrîna sa mamă în Tatarași. NEGRUZZI, S. I 110.
  • FINÍ IV. , A (se) termina, a (se) sfârși. / < finir, finire].
  • FINÍ tr., a (se) termina, a (se) sfârși. (< fr. finir, lat. finire)
  • A FINÍ ~ésc tranz. rar A duce până la fine; a termina; a sfârși; a isprăvi; a dovedi; a încheia; a mântui. /<fr. finir, lat. finire
  • finì v. a sfârși, a isprăvi.
  • fin2 1 Bărbat considerat în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). 2 A se sătura ~ul de nașul A bate tare (pe cineva). 3 A face (pe cineva) hin A bate (pe cineva).
  • fin1, ~ă 1 Care este foarte mic. 2 Delicat. 3 ( țesături) Foarte subțire (și străveziu). 4 De (cea mai) bună calitate (în ce privește materialul și execuția). 5 (Rar; metale) Pur. 6 (; gânduri, idei) Subtil. 7 (; gânduri, idei) Ingenios. 8 ( organe de simț sau simțuri) Care percepe cele mai mici nuanțe ager, sensibil. 9 ( zâmbet) Abia perceptibil. 10 ( oameni) Manierat. 11 ( oameni) Elegant.
  • FIN2, -Ă, fini, -e, și Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – *filianus.


Sinonimul cuvântului fini

Sinonimul cuvântului fini


Testează-te!