Dicționar de sinonime
Sinonime istovi
Cuvântul „istovi” are următoarele sinonime:
istovi ( verb )
- a epuiza, a slei, a vlăgui, a stoarce, a extenua, a obosi
- a termina, a sfârși, a încheia
Alte sinonime:
- isprăvi
- încheia
- sfârși
- termina
- extenua
- a deșela
- a speti
- a dăula
- a deznoda
- a frânge
- a seca
- a secătui
- a zdrobi
- a stoci
- a dehobi
- a zămorî
- a suge
- a isprăvi
Sinonime Apropiate
- sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
- extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
- extenua - a obosi, a epuiza, a secătui, a istovi, a slei, a vlăgui
- neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
- vlăgui - a slei, a istovi, a epuiza, a osteni
- istovire - epuizare, vlăguire, extenuare
- istovitor - extenuant, obositor, epuizant
- încheia - a îmbina, a uni, a alcătui, a sfârși, a isprăvi, a termina, a epuiza, a contracta, a se lega
- epuiza - a termina, a consuma, a extenua, a istovi
- epuizant - obositor, istovitor, extenuant, ostenitor, trudnic
- extenuant - obositor, istovitor, epuizant, trudnic, chinuitor
- secătui - a epuiza, a istovi, a vlăgui, a sărăci, a seca
- sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
Dex istovi
- istovi 1 A se arăta. 2 A se naște. 3-4 A (se) sfârși. 5-6 A (se) slei de puteri. 7-8 A (se) distruge. 9-10 A (se) omorî. 11 (; bani) A pierde. 12 (; bani) A cheltui. 13 A achita o datorie. 14 A lichida o afacere.
- ISTOVÍ, istovesc, IV. 1. și A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. A sfârși, a termina, a epuiza. – Din istov.
- ISTOVÍ, istovesc, IV. 1. A se slei de puteri (din cauza bolii sau a muncii); a se epuiza, a se extenua. Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36. Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130. ◊ Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462. 2. A sfîrși, a termina, a isprăvi; a epuiza. Să-i cerem răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192. ◊ Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214. ♦ (Rar) A pune capăt zilelor cuiva; a omorî, a ucide. Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64.