Dicționar de sinonime
Sinonime fraudă
Cuvântul „fraudă” are următoarele sinonime:
fraudă ( substantiv )
- înșelătorie
- furt
- hoție
- pungășie
- șarlatanie
- delapidare
- escrocherie
- coțcărie
Alte sinonime:
- mâncătorie
- malversație
- excrocherie
- înșelăciune
- șmecherie
- frauda
frauda ( verb )
- defrauda
- delapida
- sustrage
Sinonime Apropiate
- furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
- impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
- mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
- defrauda - a fura, a delapida
- delapida - a fura, a defrauda
- sfeterisi - a fura, a sustrage, a delapida
- tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
- fura - a sustrage, a delapida, a spolia, a escroca, a jefui, a jecmăni, a șterpeli, a devaliza, a răpi
- jecmăneală - jaf, hoție, furt, jefuire
- matrapazlâc - șarlatanie, escrocherie, înșelăciune
- pradă - jaf, hoție, captură, spoliere
- speculă - afacere, învârteală, șarlatanie, speculație
- valvârtej - vâltoare, dezordine, învălmășeală, furtunos, iureș
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
Dex fraudă
- fraudă 1 înșelăciune comisă de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia hoție. 2 Sumă sustrasă prin înșelăciune.
- FRÁUDĂ, fraude, Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. – Din fraude, fraus, fraudis.
- FRÁUDĂ, fraude, Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. – Din fraude, fraus, fraudis.
- FRÁUDĂ, fraude, Înșelăciune, act de rea-credință săvîrșit de cineva pentru a realiza un profit material în detrimentul altuia. Am voit... să surprindem fraudele. ALECSANDRI, T. 1705. – Pronunțat: fra-u-.
- FRÁUDĂ Înșelătorie, hoție, act de rea-credință făcut cu scopul de a realiza profituri personale. ♦ Sumă sustrasă prin înșelătorie, prin defraudare. .
- FRÁUDĂ act de rea-credință cu scop de profit, prin provocarea unei pagube; hoție. ◊ sumă sustrasă. (< fr. fraude, lat. fraus, -dis)
- FRÁUDĂ ~e f. 1) Sustragere de bunuri materiale pentru a obține un profit, păgubind pe altul. 2) Sumă de bani sustrasă prin înșelarea încrederii. /<fr. fraude, lat. fraus, ~dis
- fraudă f. 1. înșelăciune, faptă de rea credință; 2. sustragere de mărfuri sau de proviziuni dela taxele vamale.