Dicționar de sinonime
Sinonime gârbovit
Cuvântul „gârbovit” are următoarele sinonime:
gârbovit ( adjectiv )
- ghebos
- gheboșat
- gârbov
- încovoiat
- adus
- aplecat
- cocârjat
- cocoșat
- curbat
- înclinat
- îndoit
- plecat
- strâmb
- strâmbat
- sucit
Sinonime Apropiate
- gârbov - încovoiat, cocoșat, ghebos, gârbovit, cocârjat, curbat
- ghebos - cocoșat, gheboșat, gârbov, gârbovit, încovoiat
- adus - aplecat, încovoiat, cocârjat, înclinat
- lăsat - aplecat, înclinat, îndoit, curbat, pleoștit, bleg, clăpăug
- pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
- oblic - înclinat, pieziș, aplecat
- coroiat - încovoiat, acvilin, curbat, cocârjat
- curb - curbat, arcuit, încovoiat, îndoit, cambrat, recurbat
- schimă - grimasă, strâmbătură
- schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
- smerit - umilit, supus, preaplecat, modest, credincios
- grimasă - schimonoseală, strâmbătură, scălâmbătură, rictus
- inechitate - nedreptate, injustiție, strâmbătate
Dex gârbovit
- gârbovit, ~ă 1-2 (Ajuns) gârbov.
- GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – gârbovi.
- gârbovit a. cocoșat, mai ales de vârstă.
- gârbovi 1-2 A (se) încovoia spinarea cocoșa.
- GÂRBOVÍ, gârbovesc, IV. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
- GÎRBOVÍ, gîrbovesc, IV. (Despre oameni) A deveni gîrbov, a se încovoia, a se îndoi de spate. Fața i se îngălbenise, ochii îi erau stinși, se gîrbovise și pierduse bucuria și vorba. BOLINTINEANU, O. 370. Acela ce la masă pe cărți se gîrbovește, Țintind la slove ochii, nu locuiește-n curți. NEGRUZZI, S. II 175. ◊ (Rar) Toată treaba mea Era ca să car apă... Însărcinarea asta plinind de multe ori, Spinarea-mi gîrbovise. NEGRUZZI, S. II 233.
- GÎRBOVÍT, -Ă, gîrboviți, -te, (Uneori determinat prin «de ani», «de bătrînețe») Gîrbov. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. Ai s-ajungi în curînd... cu trupul gîrbovit, și cu tufă-n buzunar. ALECSANDRI, T. 754. Iată că îmblînd haiducii, peste un moșneag au dat, Gîrbovit de bătrîneță. NEGRUZZI, S. I 119. ◊ Iar vîntul cînd va bate în gîrbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupra-ți o s-aștearnă. DEMETRESCU, O. 48.
- A SE GÂRBOVÍ mă ~ésc intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, de greutăți etc.); a deveni gârbov; a se gheboșa; a se cocoșa; a se cocârja. /Din gârbov