Dicționar de sinonime

Sinonime oblic

Cuvântul „oblic” are următoarele sinonime:

oblic ( adjectiv )
  • înclinat
  • pieziș
  • aplecat
Alte sinonime:
  • ponciș
  • șoldiș
  • cordiș
  • păliș
  • transversal
  • diagonal
  • plecat
  • povârnit
  • teșos
  • prăvălat
  • prăvălatic
  • curmeziș
  • piezișat
  • cruciș
  • codat


Sinonime Apropiate

  • pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
  • povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
  • lăsat - aplecat, înclinat, îndoit, curbat, pleoștit, bleg, clăpăug
  • curmeziș - pieziș, oblic, transversal, în diagonală
  • diagonal - oblic, înclinat, curmeziș, cruciș
  • adus - aplecat, încovoiat, cocârjat, înclinat
  • coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
  • smerit - umilit, supus, preaplecat, modest, credincios
  • strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
  • vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
  • cruciș - încrucișat, întretăiat, oblic, sașiu, strabic
  • chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
  • drept - direct, rectiliniu, orizontal, vertical, în picioare, neînclinat, corect, just, integru
  • gust - sensibilitate, simț (estetic), stil, ținută, înclinație, preferință, predispoziție, pornire, poftă
  • înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine

Dex oblic

  • oblic, ~ă 1 Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan. 2 ( cilindri și prisme) Care are generatoarele, respectiv muchiile, înclinate față de bază. 3 ( conuri și piramide) Cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază. 4 ( ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple codat. 5 (; priviri) Bănuitor. 6 (; priviri) Pieziș. 7 Caz ~ Nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, în afară de nominativ și vocativ. 8 Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° față de altă dreaptă sau de alt unghi.
  • ÓBLIC, -Ă, oblici, -ce, 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, ) Linie care, în raport cu alta sau cu un plan face un unghi diferit de nouăzeci sau de o sută optzeci de grade. ♦ (Despre cilindri și prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază. ♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat. ♦ (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor. 2. (; în sintagma) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului. – Din obliquus, oblique.


Sinonimul cuvântului oblic

Sinonimul cuvântului oblic


Testează-te!