Dicționar de sinonime
Sinonime oblic
Cuvântul „oblic” are următoarele sinonime:
oblic ( adjectiv )
- înclinat
- pieziș
- aplecat
Alte sinonime:
- ponciș
- șoldiș
- cordiș
- păliș
- transversal
- diagonal
- plecat
- povârnit
- teșos
- prăvălat
- prăvălatic
- curmeziș
- piezișat
- cruciș
- codat
Sinonime Apropiate
- pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
- povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
- lăsat - aplecat, înclinat, îndoit, curbat, pleoștit, bleg, clăpăug
- curmeziș - pieziș, oblic, transversal, în diagonală
- diagonal - oblic, înclinat, curmeziș, cruciș
- adus - aplecat, încovoiat, cocârjat, înclinat
- coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
- smerit - umilit, supus, preaplecat, modest, credincios
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
- cruciș - încrucișat, întretăiat, oblic, sașiu, strabic
- chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
- drept - direct, rectiliniu, orizontal, vertical, în picioare, neînclinat, corect, just, integru
- gust - sensibilitate, simț (estetic), stil, ținută, înclinație, preferință, predispoziție, pornire, poftă
- înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
Dex oblic
- oblic, ~ă 1 Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan. 2 ( cilindri și prisme) Care are generatoarele, respectiv muchiile, înclinate față de bază. 3 ( conuri și piramide) Cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază. 4 ( ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple codat. 5 (; priviri) Bănuitor. 6 (; priviri) Pieziș. 7 Caz ~ Nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, în afară de nominativ și vocativ. 8 Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° față de altă dreaptă sau de alt unghi.
- ÓBLIC, -Ă, oblici, -ce, 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, ) Linie care, în raport cu alta sau cu un plan face un unghi diferit de nouăzeci sau de o sută optzeci de grade. ♦ (Despre cilindri și prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază. ♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat. ♦ (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor. 2. (; în sintagma) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului. – Din obliquus, oblique.