Dicționar de sinonime
Sinonime ghiftuire
Cuvântul „ghiftuire” are următoarele sinonime:
ghiftuire ( substantiv )
- îmbuibare
- îndopare
- saț
Sinonime Apropiate
- saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
- progresist - înaintat, modern, avansat, luminat
- răspunde - a replica, a riposta, a da răspuns, a corespunde, a satisface, a se potrivi, a garanta, a da socoteală, a fi responsabil
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- schelet - osatură, om slab, umbră, slăbănog, schemă, schiță, plan
- scorțos - aspru, rigid, tare, îngroșat, crăpat
- secure - topor, satâr
- situat - pus, plasat, așezat, înstărit, bogat
- strâmtorat - stingherit, jenat, încurcat, apăsat, presat
- suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
- țăran - sătean, plugar, agricultor
- tihni - a-i prii, a satisface, a conveni, a reconforta, a mulțumi, a bucura
Dex ghiftuire
- ghiftuire Îmbuibare.
- GHIFTUÍRE, ghiftuiri, Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – ghiftui.
- GHIFTUÍRE, ghiftuiri, ( și ) Acțiunea de a (se) ghiftui și rezultatul ei. – ghiftui.
- biftui ghiftui
- ghiftui 1-2 A da să mănânce sau a mânca extrem de mult a (se) îndopa, a (se) îmbuiba.
- GHIFTUÍ, ghiftuiesc, IV. Tranz și A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. –
- GHIFTUÍ, ghiftuiesc, IV. și ( și ) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. –
- GHIFTUÍ, ghiftuiesc, IV. A îndopa cu mîncare, a îmbuiba. După ce-i ghiftui cu mîncare bună... le puse așternuturi nouă să se hodinească. ȘEZ. IX 66. ◊ Pulsul ei nu dă mai mult de 30 de bătăi pe minut – L-ai pipăit?...- Pipăit cu toată știința medicală cu care m-am ghiftuit în curs de 40 de ani. ALECSANDRI, T. 1200.
- A GHIFTUÍ ~iésc tranz. fam. depr. A hrăni peste măsură; a îndopa; a supraalimenta; a supranutri. /Orig. nec.
- ghiftuì v. Mold. a îndopa: ghiftuit de toate, desgustul mă ’neacă AL.; fig. boierime ghiftuită de privilegiuri AL. .