Dicționar de sinonime

Sinonime grăbire

Cuvântul „grăbire” are următoarele sinonime:

grăbire ( substantiv )
  • grabă
  • iuțeală
  • rapiditate
  • repezeală
  • repeziciune
  • viteză
  • zor
  • accelerare
  • devansare
  • iuțire
  • urgentare
  • zorire


Sinonime Apropiate

  • grabă - zor, viteză, repezeală, iuțeală, rapiditate, urgență, nerăbdare, precipitare, pripă
  • iuțeală - grabă, viteză, rapiditate, repeziciune, sprinteneală
  • viteză - rapiditate, iuțeală, repeziciune, velocitate
  • promptitudine - rapiditate, operativitate, repeziciune
  • febrilitate - agitație, intensitate, grabă, încordare, înfrigurare, tensiune
  • goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
  • imediat - numaidecât, repede, iute, grabnic, îndată, rapid, degrabă
  • numaidecât - acum, imediat, îndată, grabnic, iute, neîntârziat, rapid, degrabă, momentan
  • curând - devreme, degrabă, îndată, numaidecât
  • devreme - timpuriu, degrabă, din timp, curând
  • fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
  • zor - grabă, urgență, febrilitate, însuflețire, sârguință, elan, necesitate, nevoie, strâmtoare
  • pilota - a conduce, a reduce viteza
  • iute - sprinten, vioi, alert, repede, grăbit, aprig, impulsiv, nestăpânit, precipitat

Dex grăbire

  • grăbire 1 Grabă (1). 2 Iuțire a mersului, a mișcărilor pentru a ajunge cât mai repede undeva. 3 Realizare a unui fenomen cât mai repede. 4 Pripire. 5 Cu ~ Grabnic.
  • GRĂBÍRE Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – grăbi.
  • GRĂBÍRE, grăbiri, Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – grăbi.
  • GRĂBÍRE Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. Trase pe drumeț cu mare grăbire după sine. DUMITRIU, N. 16. Scoate-ți sabia, i-a zis cu grăbire, și prinde a striga cu mare mînie, chip că m-ai mustra pe mine. SADOVEANU, D. P. 51. Vin’la Milcov cu grăbire, Să-l secăm dintr-o sorbire. ALECSANDRI, P. A. 105.
  • GRĂBÍRE ~i f. 1) v. A GRĂBI și A SE GRĂBI. 2) Tendință de a face ceva sau de a ajunge undeva mai repede; grabă. /v. a grăbi
  • grăbi 1 A face repede toate pregătirile necesare. 2-3 A-și iuți sau a face pe cineva să-și iuțească mișcările, mersul spre a ajunge cât mai repede undeva. 4-5 A acționa sau a face pe cineva să acționeze cât mai repede. 6 A face ca o treabă, un fenomen să aibă loc sau să se realizeze foarte repede a accelera, a iuți, a zori. 7 A acționa sau a face ceva în grabă și fără prea multă chibzuială a se pripi. 8 ( Soare; plantele, fructele) A face să se coacă repede.


Sinonimul cuvântului grăbire

Sinonimul cuvântului grăbire


Testează-te!