Dicționar de sinonime
Sinonime gâtui
Cuvântul „gâtui” are următoarele sinonime:
gâtui ( verb )
- a sugruma, a strangula, a jugula, a sugușa
- a înăbuși, a sufoca, a reprima, a împiedica, a curma
- a se îngusta, a se strâmta, a se subția, a se reduce
Alte sinonime:
- sugruma
- îngusta
- a îneca
- a îmberegăți
- a înnăduși
- a năduși
- a strugușa
- a zgăira
- a beregătui
- a se sugruma
- a se strâmtora
- a îngusta pe o anumită porțiune
- a lipsi de respirație
- a suprima
Sinonime Apropiate
- sugruma - a gâtui, a ștrangula, a sufoca, a înăbuși, a asfixia, a reprima, a anihila
- îngusta - a se strâmta, a se micșora, a se gâtui, a se reduce
- sufoca - a înăbuși, a asfixia, a sugruma
- sugrumat - sufocat, asfixiat, gâtuit, copleșit, înecat, asmuțit
- îneca - a (se) scufunda, a inunda, a potopi, a (se) asfixia, a sufoca, a înăbuși, a podidi, a sugruma
- jugula - a sugruma, a gâtui
- asfixia - a sufoca, a înăbuși, a îneca, a sugruma
- asfixie - înecare, asfixiere, înecăciune, sufocare, sufocație, înăbușire, sugrumare
- strâmta - a îngusta, a restrânge, a limita
- sufocant - înăbușitor, asfixiat, insuportabil, ucigător
- irespirabil - sufocant, viciat, înăbușitor, greu
- înăbuși - a sufoca, a asfixia
- înăbușit - reprimat, înfrânt, stins, slab, scăzut, reținut
- înec - inundație, potop, revărsare, sufocare, înăbușire
- micșora - a reduce, a diminua, a scădea, a restrânge, a strâmta, a atenua, a calma, a domoli, a modera
Dex gâtui
- gâtui 1 A sugruma. 2 A da pe gât o băutură tare. 3 A se îngusta într-o anumită porțiune.
- GÂTUÍ, gấtui, IV. 1. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + -ui.
- A GÂTUÍ gâtui tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând de gât; a sugruma; a strangula. 2) (calea de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a sugruma; a strangula. 3) pop. (acțiuni sau manifestări) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a strangula; a sugruma. /gât + suf. ~ui
- gâtuì v. a strânge de gât, a sugruma.
- GÎTUÍ, gî́tui, IV. 1. A strînge (pe cineva) de gît; a sugruma. Nu-i rămînea decît să sară la ea și s-o gîtuie, să-i sucească gîtul ca la un pui de vrabie. SLAVICI, O. I 342. Cît pe ce erai să mă gîtui, jupîneșică. CREANGĂ, P. 120. ◊ Erai gîtuit de emoție. PAS, Z. I 70. Femeia a dat să se scoale, să fugă, ori să răspundă. Dar, gîtuită de-o teamă năprasnică, a venit mototol la loc. POPA, V. 317. 2. A înăbuși, a împiedica un proces în dezvoltarea lui. Acolo unde critica de jos este gîtuită, sub o formă sau alta, apar atitudini tolerante față de lipsuri, lăudăroșenie, îngîmfare, automulțumire. LUPTA DE CLASĂ, 1953, 8, 51. – și: gîtuiesc (CREANGĂ, P. 115).
- gî́tuĭ, a -í v. tr. (d. gît). Strîng de gît, ucid strîngînd de gît, sugrum, beregățesc, gușuĭ suguș. V. strangulez.
- gîtui ( 1 gîtui, 3 și gîtuie)
- GÂTUÍ vb. 1. v. sugruma. 2. v. îngusta.