Dicționar de sinonime
Sinonime hâr
Cuvântul „hâr” are următoarele sinonime:
har ( substantiv )
- dar, talent, măiestrie
- inspirație, facultate, disponibilitate
Alte sinonime:
- milă
- grație
- slavă
- aptitudine
- ajutor
- îndurare
- milostivire
- milostenie
- milcuire
- milosârdie
- miloste
- milostivenie
- milostivnicie
- favoare
- mulțumire
- mulțumită
- aplecare
- aplicație
- atracție
- chemare
- înclinare
- înclinație
- înzestrare
- pornire
- predilecție
- predispoziție
- preferință
- vocație
- propensiune
- tragere
- aplecăciune
- plecare
- calitate
- însușire
- dispoziție
- hâr
hâr ( interjecție )
- mâr
Sinonime Apropiate
- talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
- hârâi - a mârâi, a întărâta, a asmuți
- măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
- aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
- corsar - pirat, tâlhar de mare
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- paiață - măscărici, saltimbanc, clovn, bufon, comediant, caraghios, manechin, marionetă, fantoșă
- păpușă - manechin, marionetă, fantoșă, crisalidă, nimfă, pupă
- pipernicit - pirpiriu, mărunt, nedezvoltat
- pepene - harbuz, cantalup, lubeniță, zemos, bostan, curcubete
- percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
- periferic - marginal, izolat, secundar
- periferie - mahala, suburbie, margine, cartier, circumferință, cerc
- limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
- piesă - element, bucată, unitate, monedă, ban, act, document, hârtie, operă
Dex hâr
- hâr2 hâră1
- hâr1 Imită un: 1 Zgomot produs de mecanisme vechi, care nu mai funcționează bine. 2 Zgomot produs de organele respiratorii bolnave. 3 Mârâituri de animale întărâtate. 4 Zgomot cu care se întărâtă oamenii. 5 Zgomot cu care se alungă animalele. 6 Că(-i) ~, că(-i) mâr Exprimă încurcarea cuiva în explicații neconvingătoare.
- HÂR 1. Cuvânt care imită mârâitul câinilor. ◊ Că(-i) hâr, că(-i) mâr sau hâr încoace, hâr încolo, se zice când cineva se încurcă în explicații neconvingătoare, mincinoase. 2. Cuvânt care imită zgomotul produs de unele mecanisme vechi (defecte). – Onomatopee.
- HÂR interj. 1) (se folosește, prelungit, pentru a reda hârâitul câinelui). 2) (se folosește pentru a reda zgomotul produs de unele mecanisme uzate sau organele respiratorii în cazul unor boli). /Onomat.
- HÎR 1. Onomatopee care redă mîrîitul cîinilor cînd sînt întărîtați. ◊ Că hîr, că mîr sau hîr încoace, hîr încolo = că-i cîr, că-i mîr, cîr. Că nu știu ce, zîce el, că hîr, că mîr... PREDA, Î. 82. Hîr încolo, hîr încoace, – intră omu-ntr-o crîșmă. SADOVEANU, P. S. 16. Că hîr, că mîr, bietul băiat nu se lăsa: ba că nu merg, ba că n-am furat nimic, păcatele mele. DELAVRANCEA, S. 100. 2. Onomatopee care redă zgomotul produs de unele mecanisme. Ceasornicul începu a hîrîi – hîrr! – apoi prinse a bate. SADOVEANU, P. 112. – Pronunțat de obicei cu r prelungit.
- HÂR interj. mâr!
- HÎR mîr!
Sinonimul cuvântului hâr