Dicționar de sinonime

Sinonime hârâit

Cuvântul „hârâit” are următoarele sinonime:

hârâit ( adjectiv )
  • răgușit
  • hârâitor
  • hodorogit
  • stricat
  • uzat


Sinonime Apropiate

  • răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
  • răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
  • rănced - alterat, stricat, descompus
  • scuzabil - motivabil, aplicabil, justificabil, scuzați!, pardon!, scuze!
  • vechi - trecut, depășit, antic, vetust, perimat, bătrân, folosit, uzat, deteriorat
  • făptaș - făptuitor, autor, vinovat, acuzat, încriminat
  • impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
  • infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
  • împricinat - acuzat, inculpat, învinuit, pârât, incriminat
  • împuțit - alterat, stricat, descompus, infect, puturos, scârbos, oribil, murdar, nespălat
  • întreg - complet, integral, deplin, neatins, total, intact, neștirbit, nestricat, sănătos
  • libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
  • amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
  • datorit - cuvenit, provenit, cauzat, pricinuit
  • dăunător - stricător, păgubitor, vătămător, distrugător, pernicios

Dex hârâit

  • hârâit1 1-3 Hârăire (1-3). 4 Mormăială. 5 Sforăit. 6-8 Hârăire (6-8). 9 Încăierare. 10 Întărâtare. 11 Târâre.
  • HÂRÂÍT1, hârâituri, Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – hârâi.
  • HÂRÂÍT2, -Ă, hârâiți, -te, 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – hârâi.
  • hârâi 1 ( mecanisme stricate) A scoate un zgomot specific. 2 ( organe respiratorii bolnave) A scoate sunete răgușite a hârcâi (1). 3 ( oameni) A vorbi neclar. 4 A mormăi. 5 A sforăi. 6 (; oameni) A trăi greu. 7 ( animale) A mârâi. 8 (; oameni) A vorbi cu răutate. 9 A se încăiera. 10-11 A (se) întărâta. 12-13 A (se) târî.
  • HÂRÂÍ, hấrâi, IV. 1. (Despre mecanisme stricate; la 3) A scoate un zgomot dogit. 2. (Despre organele respiratorii; despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. (Despre câini; la 3) A mârâi. 4. A se certa, a se ciondăni. ♦ A întărâta, a irita pe cineva. 5. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + -âi.


Sinonimul cuvântului hârâit

Sinonimul cuvântului hârâit


Testează-te!