Sinonime împricinat

Cuvântul „împricinat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• inculpat - acuzat, învinuit, pârât, împricinat, reclamat
• acuzat - inculpat, învinuit
• făptaș - făptuitor, autor, vinovat, acuzat, încriminat
• răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
• răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
• regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
• sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
• sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
• sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
• trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
• zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
• fundaș - apărător, bec (la fotbal), stoper
• gardă - pază, veghe, caraulă, strajă, paznic, planton, veghetor, apărătoare, scut (la sabie)
• inatacabil - invulnerabil, apărat, imbatabil
• incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor

Dex împricinat

• împricinat, ~ă , 1-2 (Persoană) care este acuzată într-un proces. 3-4 (Persoană) care participă la un proces. 5-6 (Persoană) învinuită de ceva.
• ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, , și (Om) care este implicat, acuzat într-un proces; (om) care este parte într-un proces. – împricina.
• ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, , și (Cel) care este implicat, acuzat într-un proces; (cel) care este parte într-un proces. – împricina.
• ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, și Cel implicat într-un conflict, într-o pricină; cel care este parte într-un proces. Dan e din ce în ce mai nervos, împricinații nu mai găsesc în el pe judecătorul calm și bun de-odinioară. VLAHUȚĂ, O. A. 314. Cînd veniră împricinații la înfățișare, ieși înainte fratele împăratului. ISPIRESCU, L. 277. ◊ (Adjectival) Părțile împricinate.
• ÎMPRICINÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană implicată într-un proces (ca acuzat), într-un conflict. /v. a împricina
• împricinat m. acuzat, prevenit: halal de bieții împricinați! AL. .
• împricinát, -ă adj. și s. Care are o pricină, un proces: advocatu l-a apărat pe împricinat. – Și pricinaș, maĭ vechĭ și împricinaș.
• împricina (Pop) 1 A găsi pricină de judecată cu cineva. 2 A se judeca cu cineva. 3 A învinui pe cineva de ceva.
• ÎMPRICINÁ, împricinez, I. A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină.

Sinonimul cuvântului împricinat

Testează-te!