Dicționar de sinonime
Sinonime frântură
Cuvântul „frântură” are următoarele sinonime:
frântură ( substantiv )
- bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă
- fractură, spărtură
Alte sinonime:
- blenoragie
- gaură
- gonoree
- ruptură
- fracțiune
- secțiune
- tranșă
- dărab
- partal
- părtenie
- jarchină
- ștuc
- crâmpot
- frângere
Sinonime Apropiate
- bucată - fragment, parte, frântură, porție, crâmpei, compoziție, lucrare
- crâmpei - parte, fragment, fracțiune, porțiune, frântură
- fracțiune - fragment, parte, frântură, bucată, diviziune
- fragment - parte, frântură, fracțiune, diviziune, porție, bucată, pasaj, text, extras
- felie - bucată, parte, frântură, fragment
- extras - copie, extract, fragment, bucată, parte, pasaj (din cărți)
- sector - zonă, parte, porțiune, raion, domeniu, branșă
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
- fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
- fragmenta - a împărți, a diviza, a porționa, a îmbucătăți
- hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
- împărți - a diviza, a fragmenta, a fracționa, a îmbucătăți, a scinda, a despărți, a desface, a tăia, a distribui
- capitol - parte, fragment
- câtime - mărime, cantitate, număr, volum, parte, fragment, fracțiune
Dex frântură
- frântură 1 (Pop; rar) Frângere (1). 2 (Pop; rar) Spărtură. 3 Fractură (1). 4 Infirmitate. 5 Blenoragie. 6 ~ de limbă Vorbire confuză. 7 Frază neclară, alcătuită din cuvinte greu de pronunțat frământare (7). 8-10 Fracțiune (6-8). 11 Fracțiune (1). 12 Dans popular nedefinit mai de aproape. 13 Ceea ce se obține frângând sau rupând ceva. 14 Bucată desprinsă din ceva. 15 Bucată rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. 16 Dislocare de pământ. 17 Văgăună. 18 Prăpastie.
- FRÂNTÚRĂ, frânturi, 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Frântură de limbă = vorbire încâlcită; frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – *franctura (= fractura) sau frânt + -ură.
- FRÂNTÚRĂ ~i f. 1) Parte desprinsă în urma frângerii unui obiect. ◊ ~ de limbă a) vorbire confuză, greu de înțeles; b) enunț conținând cuvinte greu de rostit. 2) Bucată dintr-un întreg; fragment. ~ de cântec. 3) pop. Fractură a unui os. /<lat. franctura
- frântură f. rezultatul frângerii: 1. bucată ruptă; 2. frântură de limbă, joc de cuvinte (v. frământări). .