Dicționar de sinonime
Sinonime probozi
Cuvântul „probozi” are următoarele sinonime:
probozi ( verb ) 
- a certa
 - a critica
 - a reproșa
 
Alte sinonime: 
- admonesta
 - certa
 - dăscăli
 - dojeni
 - îngălbeni
 - moraliza
 - mustra
 - ofili
 - păli
 - trece
 - usca
 - veșteji
 - a admonesta
 - a dăscăli
 - a dojeni
 - a face de rușine
 - a moraliza
 - a mustra
 - a ocărî
 - a se îngălbeni
 - a se întrista
 - a se ofili
 - a se păli
 - a se rușina
 - a se trece
 - a se usca
 - a se veșteji
 - a probăzi
 
Sinonime Apropiate
- admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica
 - săpuni - a certa, a critica, a mustra
 - vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
 - moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
 - muștrului - a certa, a critica
 - obiecta - a reproșa, a critica, a contrazice, a contesta
 - apostrofa - a mustra, a critica, a învinui, a reproșa
 - critica - a biciui, a reproșa, a blama, a condamna
 - perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
 - războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
 - sfădi - a se certa, a se înfrunta
 - biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
 - zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
 - firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
 - gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
 
Dex probozi
- probozi 1-2 A mustra1 (aspru) a probrăzui (1-2). 3 A face de rușine a probrăzui (3). 4 A se întrista. 5 A se rușina (1). 6 (; ; frunze, iarbă, vegetație ) A începe să se ofilească.
 - PROBOZÍ, probozesc, IV. (, și ) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din proobraziti.
 - PROBOZÍ, probozesc, IV. (Regional) A mustra, a dojeni, a certa. Un meșter curelor, bătrîn cu barba albă, probozea, ridicînd o mînă spre cer, pe un flăcăuaș care asculta rușinat. SADOVEANU, O. I 507. Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat... deși cîteodată erau bănuiele... și mă probozea. CREANGĂ, P. 4. Sînt acum ostenit de a mă videa probozit pentru lucruri nevinovate. KOGĂLNICEANU, S. 105. ♦ (Rar) A se lua la ceartă cu cineva, a se certa. Nu se probozea cu oamenii. STĂNOIU, C. I. 52.
 - A PROBOZÍ ~ésc tranz. înv. pop. (persoane) A trata cu observații moralizatoare; a dojeni; a mustra; a moraliza. /<sl. proobraziti
 - probozì v. Mold. a ocărî, a înfrunta: mă probozia bărbatul CR. .
 - probrăzi probozi
 - propozi probozi
 - probozésc v. tr. (vsl. *po- saŭ pro-obrazati, d. obrazŭ, obraz, față). Est. Rar. Înfrunt, mustru, fac observațiune. – Vechĭ pobrăzesc, -ăzuĭesc, pobrozesc, probăzesc și (Barac) împrobozesc.
 - PROBOZÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, îngălbeni, moraliza, mustra, ofili, păli, trece, usca, veșteji.
 - probozi ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNGĂLBENI. MORALIZA. MUSTRA. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEȘTEJI.
 






