Dicționar de sinonime

Sinonime hurducăi

Cuvântul „hurducăi” are următoarele sinonime:

hurducăi ( verb )
  • zgâlțâi
  • a clătina
  • a hâțâi
  • a hâțâna
  • a hodorogi
  • a hurduca
  • a hurui
  • a scutura
  • a zdroncăni
  • a zdruncina
  • a zgâlțâi
  • a zgudui
  • a bălăbăni
  • a drâgâi
  • a zducni


Sinonime Apropiate

  • zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
  • zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
  • cutremura - a clătina, a zgudui, a zdruncina, a scutura, a zgâlțâi, a înfiora, a înfricoșa, a tresări
  • zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
  • hurduca - a zgâlțâi, a scutura
  • hâțâi - a clătina, a zgâlțâi, a balansa
  • smuci - a se zbate, a se smulge, a zgâlțâi, a scutura
  • zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
  • clătina - a balansa, a clăti, a oscila, a legăna, a bascula, a bălăbăni, a bâțâi, a pendula, a se împletici
  • clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)
  • dudui - a bubui, a se cutremura, a se zgudui, a clătina, a arde, a vui
  • comoție - șoc, zdruncinare, zguduire
  • șoc - izbire, lovire, zguduire
  • șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
  • tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic

Dex hurducăi

  • hurducăi 1-2 A (se) clătina. 3-4 A (se) zgâlțâi. 5 A se mișca făcând zgomot a hodorogi.
  • HURDUCĂÍ, hurdúcăi, IV. 1. și A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică.
  • HURDUCĂÍ IV hurduca.
  • hurduca 1-2 A (se) clătina. 3-4 A (se) zgâlțâi. 5-6 A (se) zdruncina. 7 A face zgomot mare a hurui.
  • HURDUCÁ, hurdúc, I. 1. și A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. A face zgomot mare; a hurui. – Formație onomatopeică.
  • URDUCÁ I hurduca.
  • HURDUCÁ, hurdúc, I. (, ) 1. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăí (DRAGOMIR, P. 14) IV, urducá (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) I.
  • A SE HURDUCÁ mă hurdúc intranz. (despre vehicule sau persoane în mișcare) A se scutura tare (făcând zgomot mare); a se zdruncina. /Onomat.


Sinonimul cuvântului hurducăi

Sinonimul cuvântului hurducăi


Testează-te!