Dicționar de sinonime
Sinonime hurducăi
Cuvântul „hurducăi” are următoarele sinonime:
hurducăi ( verb )
- zgâlțâi
- a clătina
- a hâțâi
- a hâțâna
- a hodorogi
- a hurduca
- a hurui
- a scutura
- a zdroncăni
- a zdruncina
- a zgâlțâi
- a zgudui
- a bălăbăni
- a drâgâi
- a zducni
Sinonime Apropiate
- zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
- zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
- cutremura - a clătina, a zgudui, a zdruncina, a scutura, a zgâlțâi, a înfiora, a înfricoșa, a tresări
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- hurduca - a zgâlțâi, a scutura
- hâțâi - a clătina, a zgâlțâi, a balansa
- smuci - a se zbate, a se smulge, a zgâlțâi, a scutura
- zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
- clătina - a balansa, a clăti, a oscila, a legăna, a bascula, a bălăbăni, a bâțâi, a pendula, a se împletici
- clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)
- dudui - a bubui, a se cutremura, a se zgudui, a clătina, a arde, a vui
- comoție - șoc, zdruncinare, zguduire
- șoc - izbire, lovire, zguduire
- șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
- tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic
Dex hurducăi
- hurducăi 1-2 A (se) clătina. 3-4 A (se) zgâlțâi. 5 A se mișca făcând zgomot a hodorogi.
- HURDUCĂÍ, hurdúcăi, IV. 1. și A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică.
- HURDUCĂÍ IV hurduca.
- hurduca 1-2 A (se) clătina. 3-4 A (se) zgâlțâi. 5-6 A (se) zdruncina. 7 A face zgomot mare a hurui.
- HURDUCÁ, hurdúc, I. 1. și A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. A face zgomot mare; a hurui. – Formație onomatopeică.
- URDUCÁ I hurduca.
- HURDUCÁ, hurdúc, I. (, ) 1. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăí (DRAGOMIR, P. 14) IV, urducá (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) I.
- A SE HURDUCÁ mă hurdúc intranz. (despre vehicule sau persoane în mișcare) A se scutura tare (făcând zgomot mare); a se zdruncina. /Onomat.