Dicționar de sinonime
Sinonime zdruncina
Cuvântul „zdruncina” are următoarele sinonime:
zdruncina ( verb )
- a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina
- a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
Alte sinonime:
- clătina
- distruge
- nimici
- potopi
- prăpădi
- sfărâma
- stâlci
- strivi
- turti
- zdrobi
- zvânta
- cutremura
- zgâlțâi
- dezechilibra
- vătăma
- a [se] clătina
- a [se] cutremura
- a [se] scutura
- a [se] zgâlțâi
- a [se] zgudui
- a [se] clăti
- a [se] smăcina
- a hâțâi
- a hâțâna
- a hodorogi
- a hurduca
- a hurducăi
- a hurui
- a zdroncăni
- a bălăbăni
- a drâgâi
- a zducni
- a [se] dezechilibra
- a [se] tulbura
- a [se] dezaxa
- a [se] detraca
- a ataca
- a distruge
- a strica
- a ruina
- a tulbura
- a dezechilibra
- a agita
- a zbuciuma
Sinonime Apropiate
- zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
- cutremura - a clătina, a zgudui, a zdruncina, a scutura, a zgâlțâi, a înfiora, a înfricoșa, a tresări
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- smuci - a se zbate, a se smulge, a zgâlțâi, a scutura
- hurduca - a zgâlțâi, a scutura
- zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
- hâțâi - a clătina, a zgâlțâi, a balansa
- clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)
- debilita - a slăbi, a se șubrezi
- demobiliza - a descuraja, a demoraliza, a dezorienta, a slăbi, a submina
- dudui - a bubui, a se cutremura, a se zgudui, a clătina, a arde, a vui
- comoție - șoc, zdruncinare, zguduire
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- relaxa - a se odihni, a se destinde, a se recrea, a slăbi, a reduce
Dex zdruncina
- ZDRUNCINÁ, zdrúncin, I. 1. A scutura puternic, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. –
- ZDRUNCINÁ, zdrúncin, I. 1. A scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi. –
- ZDRUNCINÁ, zdrúncin, I. 1. A scutura tare, a zgudui, a clătina, a zgîlțîi; a hurduca. Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina. REBREANU, R. I 155. Înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar, cît i-au zdruncinat mai toate oasele. SBIERA, P. 239. Mi-am zdruncinat șelile pin droșce pe paveoa noastră. ALECSANDRI, T. 1012. ◊ Lovi tronișorul cu genunchiul, se cam zdruncină. ISPIRESCU, U. 98. ♦ A se agita, a se zbuciuma. încotro te zdruncini, uncheșule? POPA, V. 164. 2. A clătina din temelii, a slăbi, a submina, a șubrezi. Adevărul zilelor noastre nu poate fi zdruncinat. GHEREA, ST. CR. II 97. Fața lui tristă și niște ochi care priveau cu atîta jale împrejur arătau că o suferință morală zdruncinase pe urieș. CONTEMPORANUL, III 922. – Variantă: (învechit) strunciná (NEGRUZZI, S. I 298) I.
- ZDRUNCINÁ, zdrúncin, I. 1. A scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca. 2. A clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi.