Dicționar de sinonime
Sinonime hârbui
Cuvântul „hârbui” are următoarele sinonime:
hârbui ( verb )
- a strica
- a sparge
- a distruge
Alte sinonime:
- degrada
- deteriora
- învechi
- strica
- uza
- a degrada
- a deteriora
- a hodorogi
- a preface în hârburi
- a uza
- a se învechi
- a se răblăgi
- a se sparge
- a se șubrezi
- a se rablagi
- a se ramoli
- a se rebegi
- a-și pierde vigoarea fizică și intelectuală
Sinonime Apropiate
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
- hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui
- degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
- potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
- rănced - alterat, stricat, descompus
- secera - a recolta, a decima, a distruge
- stârpi - a distruge, a nimici, a lichida, a eradica
- străpunge - a perfora, a găuri, a sparge, a pătrunde, a penetra, a străbate
- știrbi - a ciobi, a sparge, a ciunti, a vătăma, a leza, a compromite
- ucide - a omorî, a răpune, a doborî, a asasina, a distruge, a achita
- vicia - a polua, a altera, a corupe, a strica, a deprava
- zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
- zvânta - a usca, a zbici, a slei, a epuiza, a distruge
- fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
Dex hârbui
- hârbui 1-2 A (se) preface în hârburi (2). 3-4 A (se) strica. 5-6 A (se) învechi. 7-8 A (se) ruina. 9 ( oameni) A-și pierde (din cauza bolii sau a bătrâneții) integritatea facultăților fizice și mentale. 10 (; oameni) A-și face cu greu rost de ceva. 11 (; oameni) A-și duce viața cu greu.
- HÂRBUÍ, hârbuiesc, IV. și A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + -ui.
- A SE HÂRBUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre obiecte casante) A se preface în hârburi; a se sparge. 2) (despre construcții, vehicule etc.) A se învechi șubrezindu-se; a se rablăgi. 3) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală; a se rablagi; a se ramoli; a se rebegi. /hârb + suf. ~ui
- A HÂRBUÍ ~iésc tranz. A face să se hârbuiască. /hârb + suf. ~ui
- hârbuì v. a sparge, a disloca: carul meu l’ai hârbuit CR. .
- HÎRBUÍ, hîrbuiesc, IV. (Cu privire la lucruri) A strica, a uza, a hodorogi. De ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hîrbuit de tot. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. ◊ Trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. Zăbovi... ca să meremetisască corabia ca una ce să mai hîrbuisă. DRĂGHiCI, R. 29. ♦ (Familiar) A bate zdravăn pe cineva; a snopi în bătăi. Vin dacă vrei să te hîrbuiesc ca pe-o droșcă veche. ALECSANDRI, T. 593.