Dicționar de sinonime

Sinonime hârbui

Cuvântul „hârbui” are următoarele sinonime:

hârbui ( verb )
  • a strica
  • a sparge
  • a distruge
Alte sinonime:
  • degrada
  • deteriora
  • învechi
  • strica
  • uza
  • a degrada
  • a deteriora
  • a hodorogi
  • a preface în hârburi
  • a uza
  • a se învechi
  • a se răblăgi
  • a se sparge
  • a se șubrezi
  • a se rablagi
  • a se ramoli
  • a se rebegi
  • a-și pierde vigoarea fizică și intelectuală


Sinonime Apropiate

  • pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
  • sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
  • hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui
  • degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
  • potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
  • rănced - alterat, stricat, descompus
  • secera - a recolta, a decima, a distruge
  • stârpi - a distruge, a nimici, a lichida, a eradica
  • străpunge - a perfora, a găuri, a sparge, a pătrunde, a penetra, a străbate
  • știrbi - a ciobi, a sparge, a ciunti, a vătăma, a leza, a compromite
  • ucide - a omorî, a răpune, a doborî, a asasina, a distruge, a achita
  • vicia - a polua, a altera, a corupe, a strica, a deprava
  • zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
  • zvânta - a usca, a zbici, a slei, a epuiza, a distruge
  • fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune

Dex hârbui

  • hârbui 1-2 A (se) preface în hârburi (2). 3-4 A (se) strica. 5-6 A (se) învechi. 7-8 A (se) ruina. 9 ( oameni) A-și pierde (din cauza bolii sau a bătrâneții) integritatea facultăților fizice și mentale. 10 (; oameni) A-și face cu greu rost de ceva. 11 (; oameni) A-și duce viața cu greu.
  • HÂRBUÍ, hârbuiesc, IV. și A (se) preface în hârburi; a (se) hodorogi, a (se) uza, a (se) strica. – Hârb + -ui.
  • A SE HÂRBUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre obiecte casante) A se preface în hârburi; a se sparge. 2) (despre construcții, vehicule etc.) A se învechi șubrezindu-se; a se rablăgi. 3) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală; a se rablagi; a se ramoli; a se rebegi. /hârb + suf. ~ui
  • A HÂRBUÍ ~iésc tranz. A face să se hârbuiască. /hârb + suf. ~ui
  • hârbuì v. a sparge, a disloca: carul meu l’ai hârbuit CR. .
  • HÎRBUÍ, hîrbuiesc, IV. (Cu privire la lucruri) A strica, a uza, a hodorogi. De ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hîrbuit de tot. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. ◊ Trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. Zăbovi... ca să meremetisască corabia ca una ce să mai hîrbuisă. DRĂGHiCI, R. 29. ♦ (Familiar) A bate zdravăn pe cineva; a snopi în bătăi. Vin dacă vrei să te hîrbuiesc ca pe-o droșcă veche. ALECSANDRI, T. 593.


Sinonimul cuvântului hârbui

Sinonimul cuvântului hârbui


Testează-te!