Dicționar de sinonime

Sinonime știrbi

Cuvântul „știrbi” are următoarele sinonime:

știrbi ( verb )
  1. a ciobi, a sparge, a ciunti
  2. a vătăma, a leza, a compromite
Alte sinonime:
  • abate
  • călca
  • contraveni
  • diminua
  • încălca
  • nesocoti
  • scădea
  • viola
  • a [se] știrboci
  • a [se] ciobi
  • a [se] ciocni
  • a [se] toci
  • a se ciobi
  • a se sparge
  • a se strica
  • a diminua
  • a trunchia
  • a încălca


Sinonime Apropiate

  • intact - neatins, neștirbit, întreg, nevătămat, teafăr
  • leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
  • atinge - a contacta, a lovi, a leza, a jigni, a ofensa, a vătăma, a mișca, a impresiona, a afecta
  • ciobi - a știrbi
  • ciobit - ciocnii, știrb, știrbit
  • ciocni - a lovi, a bate, a bocăni, a pocăni, a (se) izbi, a (se) tampona, a ciobi, a știrbi, a crăpa
  • dăuna - a strica, a păgubi, a prejudicia, a vătăma, a leza
  • pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
  • periclita - a primejdui, a compromite
  • periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
  • sabotaj - subminare, uneltire, compromitere, împiedicare
  • sănătos - valid, zdravăn, viguros, nevătămat, teafăr, salubru, igienic, nevătămător, judicios
  • sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
  • spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
  • străpunge - a perfora, a găuri, a sparge, a pătrunde, a penetra, a străbate

Dex știrbi

  • știrbi 1-2 (rar ) ( oameni și animale) A deveni știrb (1) a (se) știrboci (1-2). 3-4 ( vase sau alte obiecte) A face să rămână (sau a rămâne) fără (o bucățică din) margine a (se) ciobi (1), a (se) sparge. 5-6 ( unelte tăioase) A face să piardă (sau a-și pierde) o părticică din tăiș. 7-8 ( unelte tăioase) A (se) toci. 9-10 A (se) trunchia. 11 A diminua valoarea, prestigiul cuiva sau a ceva. 12 (; un drept, o lege ) A nesocoti.
  • ȘTIRBÍ, știrbesc, IV. 1. A pierde unul sau mai mulți dinți; a deveni știrb. 2. (Despre vase de gospodărie și alte obiecte) A pierde o bucățică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; a se ciunti. ◊ Am știrbit o farfurie. 3. A diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva. – Din știrb.
  • ȘTIRBÍ, știrbesc, IV. 1. A-și pierde dinții, a deveni știrb. 2. (Despre vase de gospodărie și alte obiecte) A pierde o părticică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; a se ciunti. ◊ Am știrbit o farfurie. 3. A diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva. – Din știrb.


Sinonimul cuvântului știrbi

Sinonimul cuvântului știrbi


Testează-te!