Dicționar de sinonime
Sinonime știrbi
Cuvântul „știrbi” are următoarele sinonime:
știrbi ( verb )
- a ciobi, a sparge, a ciunti
- a vătăma, a leza, a compromite
Alte sinonime:
- abate
- călca
- contraveni
- diminua
- încălca
- nesocoti
- scădea
- viola
- a [se] știrboci
- a [se] ciobi
- a [se] ciocni
- a [se] toci
- a se ciobi
- a se sparge
- a se strica
- a diminua
- a trunchia
- a încălca
Sinonime Apropiate
- intact - neatins, neștirbit, întreg, nevătămat, teafăr
- leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
- atinge - a contacta, a lovi, a leza, a jigni, a ofensa, a vătăma, a mișca, a impresiona, a afecta
- ciobi - a știrbi
- ciobit - ciocnii, știrb, știrbit
- ciocni - a lovi, a bate, a bocăni, a pocăni, a (se) izbi, a (se) tampona, a ciobi, a știrbi, a crăpa
- dăuna - a strica, a păgubi, a prejudicia, a vătăma, a leza
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- periclita - a primejdui, a compromite
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- sabotaj - subminare, uneltire, compromitere, împiedicare
- sănătos - valid, zdravăn, viguros, nevătămat, teafăr, salubru, igienic, nevătămător, judicios
- sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- străpunge - a perfora, a găuri, a sparge, a pătrunde, a penetra, a străbate
Dex știrbi
- știrbi 1-2 (rar ) ( oameni și animale) A deveni știrb (1) a (se) știrboci (1-2). 3-4 ( vase sau alte obiecte) A face să rămână (sau a rămâne) fără (o bucățică din) margine a (se) ciobi (1), a (se) sparge. 5-6 ( unelte tăioase) A face să piardă (sau a-și pierde) o părticică din tăiș. 7-8 ( unelte tăioase) A (se) toci. 9-10 A (se) trunchia. 11 A diminua valoarea, prestigiul cuiva sau a ceva. 12 (; un drept, o lege ) A nesocoti.
- ȘTIRBÍ, știrbesc, IV. 1. A pierde unul sau mai mulți dinți; a deveni știrb. 2. (Despre vase de gospodărie și alte obiecte) A pierde o bucățică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; a se ciunti. ◊ Am știrbit o farfurie. 3. A diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva. – Din știrb.
- ȘTIRBÍ, știrbesc, IV. 1. A-și pierde dinții, a deveni știrb. 2. (Despre vase de gospodărie și alte obiecte) A pierde o părticică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; a se ciunti. ◊ Am știrbit o farfurie. 3. A diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva. – Din știrb.