Dicționar de sinonime
Sinonime hăbăuc
Cuvântul „hăbăuc” are următoarele sinonime:
hăbăuc ( adjectiv )
- năuc
- zăpăcit
- aiurit
Alte sinonime:
- amețit
- buimac
- buimăcit
- năucit
- tâmpit
- bleg
- nătăfleț
- nătărău
- nătâng
- neghiob
- nerod
- netot
- prost
- prostănac
- stupid
- tont
- tontălău
- bramburit
- candriu
- clătit
- inabil
- împrăștiat
- nătântoc
- redus
- smintit
- sucit
- țicnit
- zănatic
- nebun
hăbăuc ( substantiv )
- bleg
- nătăfleț
- nătărău
- nătâng
- neghiob
- nerod
- netot
- prost
- prostănac
- stupid
- tont
- tontălău
Sinonime Apropiate
- zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
- nerod - prost, neghiob, prostănac, nătâng, imbecil
- gogoman - nătăfleț, prostănac, neghiob
- imbecil - neghiob, prost, nerod, netot, cretin, tâmpit, idiot
- mutălău - prostănac, netot, nătâng
- neghiob - nerod, netot, prost, redus
- căscat - deschis, holbat, zgâit, zăpăcit, gură-cască, uituc, neatent, nătăfleț, prostănac
- găgăuță - prostănac, bleg, fleț, neghiob, gogoman
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
- zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
- fleț - bleg, prostănac
- măgar - asin, nătărău, prost, nerod, îndărătnic, recalcitrant, obraznic, insolent, impertinent
- neghiobie - nerozie, tâmpenie, stupiditate, stângăcie, nepricepere, neîndurare, prostie
- nerozie - prostie, neghiobie, inepție, nătângie, imbecilitate, boroboață, poznă, năzbâtie, nebunie
- agramat - incult, prost, stupid, neinstruit, prostănac
Dex hăbăuc
- hăbăuc, ~ă ( oameni) 1 Nebun. 2 Zăpăcit. 3 Prost. 4 Năuc. 5 A o lua ~a A umbla în zadar. 6 A vagabonda.
- HĂBĂÚC, -Ă, hăbăuci, -ce, (; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; prost; nebun. ◊ (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între habóka și năuc.
- HĂBĂÚC, -Ă, hăbăuci, -ce, (; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; prost; nebun. ◊ (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între habóka și năuc.
- HĂBĂÚC, -Ă, hăbăuci, -e, (, ; adesea substantivat) (Om) năuc, buimac, zăpăcit; țicnit, prost. Se uita hăbăuc în juru-i și-și simțea picioarele curmate din genunchi. PAS, L. I 30. Ceasuri întregi umbla ca un hăbăuc prin cocioaba lui și cerceta lucrurile rămase pe urma celei ce fugise. SADOVEANU, O. III 581. Muierea era foarte isteață... iar bărbatul era un hăbăuc ca vai de el. RETEGANUL, P. I 1. () A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a o lua razna, a hoinări. În sărbători o luam hăbăuca prin cele sate, pe unde știam că se fac hori. CREANGĂ, A. 104.
- HĂBĂÚC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. 1) Care nu poate judeca limpede fiind într-o stare de tulburare temporară; buimac; năuc; zăpăcit. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsa de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; netot. /<ung. habóka
Sinonimul cuvântului hăbăuc