Dicționar de sinonime
Sinonime incredul
Cuvântul „incredul” are următoarele sinonime:
incredul ( adjectiv )
- bănuitor
- neîncrezător
- suspicios
- temător
- agnostic
- dubitativ
- infidel
- ireligios
- necredincios
- sceptic
Sinonime Apropiate
- bănuitor - suspicios, gelos, temător, neîncrezător
- gelos - bănuitor, temător, suspicios, zuliar, invidios, pizmaș, ranchiunos
- sceptic - neîncrezător, rezervat, pesimist, defetist
- infidel - necredincios, nestatornic, labil, adulter, inexact, incorect, alterat, denaturat
- necredincios - infidel, nesincer, viclean, perfid, păgân, ateu, raționalist, indiferent
- defetist - sceptic, neîncrezător
- trădător - vânzător, delator, perfid, înșelător, infam, infidel, necredincios
- sperios - fricos, temător, timid, timorat
- trădare - infidelitate, necredință, vindere
- felonie - viclenie, infidelitate
- fricos - temător, sperios, laș, timorat
- interogativ - întrebător, dubitativ, îndoielnic
- laș - fricos, temător, poltron, mișel
- liberator - eliberator, dezrobitor, liber-cugetător, ateu, necredincios, raționalist
- ateu - necredincios, liber-cugetător
Dex incredul
- incredul, ~ă 1 Care nu crede ceva cu ușurință. 2 Care este greu de convins. 3 Căruia nu-i vine să creadă ceea ce i se spune. 4 Care nu are încredere în ceva sau cineva fără o verificare serioasă neîncrezător. 5 (Rar) Ateu.
- INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, Care nu crede ușor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din incrédule, incredulus.
- INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, (Rar) Care nu crede ușor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din incrédule, incredulus.
- INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, (Rar) Care nu se încrede ușor, care se lasă greu convins.
- INCREDÚL, -Ă (Rar) Care nu crede ușor ceva; greu de convins. .
- INCREDÚL, -Ă care nu crede ușor ceva; greu de convins. (< fr. incrédule, lat. incredulus)
- INCREDÚL ~ă (~i, ~e) rar 1) Care nu este credul; care nu are încredere în nimic; neîncrezător; sceptic. 2) rel. Care încalcă dogmele unei religii sau nu crede în ea; necredincios. /<fr. incrédule, lat. incredulus
- incredul a. 1. care nu crede sau crede cu grea; 2. necredincios.
- *incrédul, -ă adj. (lat. in-crédulus). Care nu e credul, care crede cu greŭ ceĭa ce aude. Infidel, fără religiune (Rar). – Și -úl (după fr.).
- INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.