Sinonime inerent

Cuvântul „inerent” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• imanent - lăuntric, intrinsec
• intrinsec - imanent, constitutiv
• secundar - auxiliar, secund, marginal, colateral, minor, neimportant, mic, redus, neesențial
• vital - esențial, fundamental, indispensabil
• fundamental - esențial, principal, definitoriu, capital, decisiv
• hotărâtor - decisiv, determinant, important, esențial, concludent
• indisolubil - indestructibil, infrangibil, inseparabil
• central - principal, medial, esențial, dominant, nodal
• considerabil - important, deosebit, mare, mult, remarcabil, esențial
• crucial - esențial, capital, decisiv, fundamental, hotărâtor, substanțial, nodal
• decisiv - hotărâtor, esențial, fundamental
• determinant - decisiv, hotărâtor, categoric, esențial, important, capital, fundamental
• elementar - simplu, primar, rudimentar, accesibil, ușor, natural, de bază, fundamental, esențial
• episodic - secundar, neesențial, incidental, întâmplător, accidental, trecător
• capital - esențial, fundamental, decisiv, substanțial, vital, majusculă, verzală, mare, sumă

Dex inerent

• inerent, ~ă Care aparține în mod firesc la ceva sau cuiva.
• INERÉNT, -Ă, inerenți, -te, (Adesea adverbial) Care face parte integrantă din ceva, care constituie un element nedespărțit de un lucru sau de o ființă, care aparține în mod firesc la ceva. – Din inhérent, inhaerens, -ntis.
• INERENT, -Ă, inerenți, -te, Care face parte integrantă din ceva, care nu poate lipsi, care constituie un element nedespărțit de un lucru sau de o ființă. (Adverbial) Unii au trăit pe socoteala semenilor lor, speculînd patimile, nevoile, ambițiile ori diferitele slăbiciuni care sînt inerent legate de firea omului, ANGHEL, PR. 107.
• INERÉNT, -Ă (adesea ) Care prin natura sa este legat de ceva, care aparține în mod firesc la ceva. .
• INERÉNT, -Ă (și ) care prin natura sa este legat de ceva, care aparține în mod firesc la ceva. (< fr. inhérent, lat. inhaerens)
• INERÉNT ~tă (~ți, ~te) Care aparține în mod firesc unui lucru sau fenomen; propriu esenței unui lucru sau fenomen; intrinsec; esențial. Contradicții ~te acestei epoci. /<fr. inhérent, lat. inhaerens, ~ntis
• inerent a. unit într’un mod inseparabil cu ceva: greutatea e inerentă materiei; fig. eroarea e inerentă spiritului uman.
• *inerént, -ă adj. (lat. in-háerens, -éntis, part. d. inhaerére, a fi lipit de, fr. inérent. V. ad-erent, ezit). Care e din natură strîns legat de alt-ceva: greutatea e inerentă materiiĭ, eroarea e inerentă spirituluĭ uman.
• inerent.

Sinonimul cuvântului inerent

Testează-te!