Dicționar de sinonime
Sinonime inocent
Cuvântul „inocent” are următoarele sinonime:
inocent ( adjectiv )
- nevinovat
- ingenuu
- candid
- cast
- feciorelnic
- fecioresc
- neprihănit
- pudic
- virgin
- virginal
- nestricat
- prost
- vergur
- curat
- imaculat
- neîntinat
- nepătat
- pur
- serafic
- neatins
- prea-curat
- negreșit
- credul
- naiv
- neștiutor
- preacurat
- angelic
- anodin
- bun
- ignorant
- profan
- virtuos
Sinonime Apropiate
- nevinovat - neștiutor, inocent, candid, naiv, cinstit, cast, curat, neprihănit, ingenuu
- feciorelnic - nevinovat, nepătat, pur, curat, cast, neprihănit, candid, virginal, cinstit
- naiv - credul, pueril, ingenuu, inocent, candid, neștiutor, ageamiu, prost
- virgin - cast, inocent, pur, nevinovat, feciorelnic, neexplorat, neatins, intact
- candoare - inocență, castitate, nevinovăție, puritate, curățenie, naivitate, credulitate
- feciorie - castitate, virginitate, fetie, curățenie, puritate, nevinovăție, neprihănire, inocență, cinste
- imaculat - nepătat, pur, curat, nevinovat, inocent
- naivitate - candoare, inocență, ingenuitate, credulitate, nevinovăție, simplitate, neștiință, ignoranță, stupiditate
- candid - curat, nepătat, ingenuu, inocent
- virginal - cast, pur, virgin, inocent
- castitate - puritate, curățenie, nevinovăție, virginitate
- credul - naiv, crezător, fraier, candid, neștiutor
- cast - nevinovat, inocent, curat
- virginitate - castitate, feciorie, inocență, puritate, neprihănire
- fecioară - fată, virgină, castă, imaculată
Dex inocent
- inocent, ~ă , 1-4 (Persoană) care (este sau) pare plină de nevinovăție candid. 5-6 (Persoană) care nu face rău inofensiv. 7-8 (Persoană) naivă.
- INOCÉNT, -Ă, inocenți, -te, Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție; candid. ♦ Naiv, simplu; ignorant. – Din innocent, innocens, -ntis.
- INOCÉNT, -Ă, inocenți, -te, 1. (Despre persoane) Nevinovat, curat la suflet, candid; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește nevinovăție, curățenie sufletească. Știa că bolnavul redevine un copil, cu toate poftele și mulțumirile inocente ale unui copil. C. PETRESCU, Î. II 47. Fata dormea fericită, cu surîsul ei inocent pe buze. BART, E. 161. Clară E privirea-ți inocentă sub a genelor umbrire. EMINESCU, O. I 51. Un zîmbet... atît de inocent trecu peste fața lui. id. N. 34. ◊ (Adverbial) Sorbind cu deliciu ceaiul... ei își petrec inocent timpul! CARAGIALE, O. III 141. 2. (Ironic) Naiv, simplu; ignorant. O ia cu mine prea de sus, de sus de tot... zice că sînt inocent în materie. GHEREA, ST. CR. III 204.
- INOCÉNT, -Ă 1. Nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (Ironic) Simplu; ignorant. .
- INOCÉNT, -Ă 1. nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (ir.) simplu, ignorant. (< fr. innocent, lat. innocens)
Antonime inocent
- Inocent ≠ vinovat, stricat
Sinonimul cuvântului inocent