Sinonime interdicție

Cuvântul „interdicție” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
• oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas
• sechestru - poprire, confiscare
• tabu - interdicție, opreală
• fundaș - apărător, bec (la fotbal), stoper
• haltă - stație, oprire, popas
• interzice - a opri, a interzice, a stopa, a prohibi, a suprima, a bara
• interzis - oprit, stopat, prohibit, nepermis
• încetățeni - a naturaliza, a statornici, a înrădăcina încetează!, termină!, ajunge!, stop!, gata!
• închidere - încuiere, oprire, blocare, astupare, împrejmuire, îngrădire, claustrare, încheiere
• opreliște - piedică, stavilă, barieră, interdicție, zăgaz
• opri - a stopa, a bloca
• aținti - a opri, a bara, a stopa, a îngrădi, a zăgăzui
• bara - a bloca, a zăgăzui, a închide, a opri, a stopa
• basta - destul, ajunge, stop, gata, punct

Dex interdicție

• interdicție 1 Interzicere a săvârșirii anumitor fapte sau acte oprire, prohibiție. 2 Măsură legală prin care se interzice unui răufăcător sau alienat mintal executarea anumitor acte juridice interzicere (2), interzis1 (2). 3 Interzicere a exercitării drepturilor civile sau politice unei persoane ca o măsură represivă sau de protecție interzicere (3), interzis1 (3). 4 Situație în care se află persoana aflată sub interdicție (4). 5 A pune pe cineva sub ~ A declara pe cineva incapabil să-și exercite drepturile civile.
• INTERDÍCȚIE, interdicții, 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. – Din interdiction, interdictio, -onis.
• INTERDÍCȚIE, interdicții, Faptul de a interzice; interzicere (prin lege) de a face un lucru. ♦ Măsură legală cu caracter represiv, aplicată unui răufăcător sau cu caracter de protecție, aplicată unui alienat mintal, prin care li se interzice acestora exercitarea drepturilor politice (și civile). A pune pe cineva sub interdicție.
• INTERDÍCȚIE Interzicere, opreliște, oprire (prin lege). ♦ Interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. .

Antonime interdicție

• Interdicție ≠ îngăduință

Sinonimul cuvântului interdicție

Testează-te!