Sinonime oprire

Cuvântul „oprire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
• haltă - stație, oprire, popas
• interdicție - oprire, interzicere, prohibiție, stop
• închidere - încuiere, oprire, blocare, astupare, împrejmuire, îngrădire, claustrare, încheiere
• opreliște - piedică, stavilă, barieră, interdicție, zăgaz
• cezură - pauză (ritmică), oprire (scurtă)
• sechestru - poprire, confiscare
• stăvilar - zăgaz, baraj, ecluză, dig, stavilă, obstacol, opreliște, piedică, opoziție
• tabu - interdicție, opreală
• vacanță - repaus, concediu, pauză, loc liber, disponibilitate
• greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
• obiecție - observație, contraargument, contestație, reproș, critică
• antract - pauză
• barieră - rampă, opreliște, zăgaz, periferie, suburbie, mahala, greutate, dificultate, piedică
• demonstrație - probă, dovadă, raționament, argument, exhibiție, manifestație, miting, protest

Dex oprire

• oprire 1 Întrerupere a unei acțiuni, a unei mișcări oprit1 (1). 2 Rămânere pe loc oprit1 (2), staționare. 3 Fără ~ Neîntrerupt. 4 Stație. 5 Ținere pe loc oprit1 (3), reținere. 6 Reținere forțată oprit1 (4), sechestrare. 7 Arestare. 8 Stăvilire. 9 Severitate. 10 Interzicere. 11 Autostăpânire. 12 Iertare. 13 Eliberare.
• OPRÍRE, opriri, Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – opri.
• OPRÍRE, opriri, Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei. 1. Întrerupere, încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămînere pe loc, staționare. Cu tabacii înfierbîntați nu mai poate fi oprire. CAMIL PETRESCU, O. II 468. ◊ Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. Muncitorii au lucrat zi și noapte fără oprire. BARANGA, 171. Mersesem trei ceasuri fără oprire. HOGAȘ, M. N. 11. ♦ (Concretizat) Loc unde se oprește sau unde trebuie să se oprească cineva sau ceva din mers; stație, popas. 2. Ținere pe loc, reținere. O măsură agrotehnică obligatorie la îngrijirea culturilor de toamnă în perioada de iarnă este oprirea zăpezii pe semănături. SCÎNTEIA, 1954, 2862. 3. Interdicție, piedică, stăvilire, opreliște. Iubirea cea de sine... Căreia, spre înfrînare și spre un fel de oprire, Mintea îi stă împotrivă. CONACHI, P. 277.

Sinonimul cuvântului oprire

Testează-te!