Sinonime iritare

Cuvântul „iritare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nervozitate - enervare, iritare, surescitare, irascibilitate, nerăbdare, neastâmpăr, impaciență, încordare, înfrigurare
• iritație - inflamare, enervare, supărare, revoltă, reacție
• nerăbdare - neastâmpăr, nervozitate, impaciență, încordare, tensiune, febrilitate, surescitare, înfrigurare, agitație
• nervi - enervare, surescitare, iritare, agitația, nervozitate, dinamism, energie, vigoare
• enervare - tensiune, agitație, iritare, surescitare, indispoziție, agasare
• inflamație - congestionare, umflătură, iritație, tumefiere
• insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
• nemulțumire - supărare, mâhnire, indispoziție, neplăcere, neajuns, inconvenient, necaz
• prurit - mâncărime
• zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
• fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
• mâncărime - prurit, mâncărici, mâncătură
• necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs
• năduf - zăpușeală, zăduf, arșiță, caniculă, sufocare, înecăciune, asfixiere, ciudă, necaz
• obrinteală - inflamare

Dex iritare

• iritare 1 Stare de enervare, de surescitare nervoasă iritație (1). 2 Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii iritație (2).
• IRITÁRE, iritări, Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – irita.
• IRITÁRE, iritări, Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, izbucnire de mînie trecătoare. Iritarea dumitale este... explicabilă. GALAN, Z. R. 357.
• IRITÁRE Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare; iritație. .
• irita 1-2 A (se) înfuria. 3-4 A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă.
• IRITÁ, irít, I. și 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din irriter, irritare.
• IRITÁ, irít, I. 1. A se supăra, a se mînia. Lasă-l... nu te mai irita. SLAVICI, O. I 389. S-a iritat așa de grozav din ceartă, încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, P. 22. ◊ Zgomotul îl irită peste măsură. 2. A stingheri funcțiunea unui organ, a produce o ușoară congestie sau inflamație. Din cînd în cînd ridică ochii roșii Umflați și iritați de fum. CAMIL PETRESCU, V. 100.
• IRITÁ I. 1. , A (se) supăra, a (se) mânia. 2. A produce o congestie, o inflamație ușoară. .
• IRITÁ I. tr., a (se) enerva, a (se) supăra. II. tr. a produce o congestie, o inflamație ușoară. (< fr. /s’/irriter, lat. irritare)

Sinonimul cuvântului iritare

Testează-te!