Sinonime nemulțumire

Cuvântul „nemulțumire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
• insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
• necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs
• amărăciune - necaz, supărare, amăreală, tristețe, mâhnire
• păs - supărare, necaz, neajuns, suferință, durere, povară, neliniște, frământare, grijă
• râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
• zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
• fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
• inconvenient - neajuns, dificultate, piedică, dezavantaj
• indispoziție - supărare, suferință, deprimare
• întristare - mâhnire, durere, necaz, suferință
• mâhnire - întristare, supărare
• năpastă - nenorocire, belea, pacoste, necaz, calamitate, bucluc, neplăcere, încurcătură
• nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
• bai - necaz, neajuns, mizerie, încurcătură

Dex nemulțumire

• nemulțumire 1 Lipsă de recunoștință ingratitudine. 2 Stare a celui nemulțumit (1) insatisfacție, mâhnire, supărare, parapon, paraponiseală, neodihnă (4), neodihnire (3). 3 Contrarietate. 4 Necaz.
• NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. – ne- + mulțumire.
• NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. – Ne- + mulțumire.
• NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, Faptul de a fi nemulțumit, starea celui nemulțumit; supărare, mîhnire. Era om de treizeci și ceva de ani, dar părea mai bătrîn din pricina nemulțumirii neîncetate care-l întuneca. DUMITRIU, P. F. 64. Caracterul acestei literaturi este nemulțumirea. Nemulțumirea provocată de situația scriitorului în societate și (sau ori) de mizeriile celor mulți. IBRĂILEANU, S. 89. Nemulțumirea boierilor crescu și mai mult și pierderea domnului se hotărî. BĂLCESCU, O. I 142. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. Peste o zi, o nemulțumire intimă intervenise. CARAGIALE, O. III 232. – Variantă: nemulțămíre (SADOVEANU, O. V 422)
• NEMULȚUMÍRE ~i f. Stare a celui nemulțumit; necaz, neplăcere. /ne- + mulțumire
• nemulțumire f. lipsă de mulțumire.
• nemulțămi nemulțumi
• nemulțămire nemulțumire

Sinonimul cuvântului nemulțumire

Testează-te!