Dicționar de sinonime
Sinonime ispitire
Cuvântul „ispitire” are următoarele sinonime:
ispitire ( substantiv )
- analiză
- cercetare
- demers
- examinare
- experiență
- intervenție
- observare
- observație
- practică
- rutină
- scrutare
- studiere
- studiu
Sinonime Apropiate
- analiză - cercetare, investigație, examinare, studiere, urmărire
- privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare
- examen - probă, verificare, examinare, concurs, control, test, cercetare, investigație, analiză
- praxis - practică, experiență, rutină
- intervenție - imixtiune, amestec, participare, demers, operație, acțiune
- demers - intervenție, acțiune, petiție, cerere
- dezbatere - discuție, dialog, conversație, analiză, cercetare, frământare, deliberare, raționament
- experiență - experiment, experimentare, verificare, probă, încercare, rutină, probă
- tratat - pact, convenție, înțelegere, tranzacție, acord, studiu, analiză, carte
- exegeză - studiu (filologic), analiză, interpretare, critică (de text)
- anchetă - investigație, cercetare, instruire, analiză
- practică - exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență, obicei, datină
- procedură - practică, formalitate, manieră
- inspecție - control, verificare, revizie, examinare, confruntare
- instrucție - învățământ, educație, formație, învățătură, studiu
Dex ispitire
- ispitire 1 Examinare atentă cercetare, ispitit1 (1). 2 Urmărire pe furiș ispitit1 (2). 3 Obținere de informații prin întrebări multe și insistente ispitit1 (3). 4 Efectuare a unei introspecții ispitit1 (4). 5 Apreciere a valorii ispitit1 (5). 6 Încercare prin toate mijloacele posibile de a realiza ceva ispitit1 (6). 7 Intenție de a provoca un rău cuiva ispitit1 (7). 8 Încercare de a afla un secret ispitit1 (8). 9 Punere la încercare prin participarea la o întrecere ispitit1 (9). 10 Încercare a gustului gustare, ispitit1 (10). 11-12 Ademenire (spre ceva rău) ispitit1 (11-12), ispititură (1-2). 13 Experiență acumulată trecând prin încercări dificile ispitit1 (13). 14 Tentație spre săvârșirea unui păcat ispititură (3).
- ISPITÍRE, ispitiri, I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. Experiență. II. Demers, intervenție; încercare, sforțare. – ispiti.
Antonime ispitire
- A ispiti ≠ a dezgusta