Sinonime praxis

Cuvântul „praxis” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• experiență - experiment, experimentare, verificare, probă, încercare, rutină, probă
• practică - exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență, obicei, datină
• procedură - practică, formalitate, manieră
• experiment - experiență, încercare, probă
• îndeletnici - a se ocupa, a practica, a profesa
• întrebuința - a folosi, a utiliza, a practica, a se servi, a consuma, a pierde
• abordabil - accesibil, la îndemână, practicabil, inteligibil
• accesibil - la îndemână, abordabil, practicabil, inteligibil
• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• cultiva - a lucra (pământul), a crește (plante / animale), a practica, a prefera (muzica), a se instrui, a citi, a se cizela, a se rafina, a se stila
• datină - obicei, practică, uz, uzanță, tradiție, lege, orânduială
• desfundat - destupat, deschis, desțelenit, arat, impracticabil, înnămolit, de nestrăbătut
• exercita - a practica, a profesa, a îndeplini, a exersa
• aplica - a practica, a folosi, a întrebuința, a utiliza, a se consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) devota, a pune
• aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire

Dex praxis

• praxis 1 Practică (6). 2 (; praxă) Fel de a proceda, conform legii, tradiției 3 Document.
• PRÁXIS 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină. – Din práxis.
• PRÁXIS (Învechit) 1. Pricepere dobîndită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. Măria-ta ești luminat și cu praxis și știi mai bine decît mine prin cîte primejdii am să trec. FILIMON, C. 262. 2. Act, document. în arhiva mitropoliei se păstrează praxisul, adecă decretul de episcopat dat lui Iacov de mitropolitul Gavriil Calimah. La TDRG.
• PRÁXIS Termen folosit uneori pentru a desemna categoria filozofică a practicii social-istorice; practică. .
• PRÁXIS 1. experiență, rutină. ◊ categoria filozofică a practicii social-istorice. 2. acțiune organizată în vederea unui anumit scop. (< engl., gr. praxis)
• PRÁXIS n. înv. 1) Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată. 2) Document oficial care deservește un fapt; act. 3) Lege nescrisă consfințită de tradiție, care este proprie unui popor sau unei colectivități de oameni; obicei. /<ngr. práxis, lat. praxis
• praxis f. (arhaic și popular) practică: om cu praxis. .
• praxă praxis
• praxen praxis
• praxes praxis

Sinonimul cuvântului praxis

Testează-te!