Dicționar de sinonime
Sinonime vlăgui
Cuvântul „vlăgui” are următoarele sinonime:
vlăgui ( verb )
- a slei
- a istovi
- a epuiza
- a osteni
Alte sinonime:
- extenua
- moleși
- a extenua
- a frânge
- a seca
- a secătui
- a sfârși
- a stoarce
- a zdrobi
- a stoci
- a dehobi
- a zămorî
- a suge
- a [se] moleși
- a [se] muia
- a [se] fleșcăi
- a stoarce de puteri
Sinonime Apropiate
- istovi - a epuiza, a slei, a vlăgui, a stoarce, a extenua, a obosi, a termina, a sfârși, a încheia
- extenua - a obosi, a epuiza, a secătui, a istovi, a slei, a vlăgui
- extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
- sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
- secătui - a epuiza, a istovi, a vlăgui, a sărăci, a seca
- istovire - epuizare, vlăguire, extenuare
- epuizant - obositor, istovitor, extenuant, ostenitor, trudnic
- seca - a usca, a asana, a se evapora, a se istovi, a se vlăgui, a se pierde, a se veșteji
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- slăbi - a se sfriji, a se slei, a se vlăgui, a scădea, a diminua, a se micșora, a se domoli, a încetini, a se atenua
- slăbit - vlăguit, epuizat, anemiat
- turti - a teși, a deforma, a strivi, a se epuiza, a se slei, a fi copleșit, a se îmbăta
- zvânta - a usca, a zbici, a slei, a epuiza, a distruge
- frânge - a rupe, a fractura, a se întrerupe, a ceda, a se sparge, a istovi, a epuiza, a zdrobi, a da gata
- istovitor - extenuant, obositor, epuizant
Dex vlăgui
- VLĂGUÍ, vlăguiesc, IV. 1. și A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + -ui.
- VLĂGUÍ, vlăguire, IV. 1. și A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + -ui.
- VLĂGUÍ, vlăguiesc, IV. 1. A stoarce de puteri, a istovi, a slei. Și-așa l-am vlăguit de-i era acum lehamete de noi. CREANGĂ, A. 94. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171. 2. A prelucra pielea de tăbăcărie, a o înmuia, a o subția, a o curăța. vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră. ARDELEANU, D. 10.
- A VLĂGUÍ ~iésc tranz. 1) A face să se vlăguiască. 2) (piei de animale) A prelucra într-o tăbăcărie. /vlagă + suf. ~ui
- A SE VLĂGUÍ mă ~iésc intranz. A deveni lipsit de vlagă; a nu mai avea puteri; a se extenua; a se consuma; a se istovi; a se epuiza. /vlagă + suf. ~ui
- vlăguì v. a slăbi de muncă, a stoarce de puteri: cari erau vlăguiți din cale afară CR.
- vlăguĭésc v. tr. (d. vlagă). Storc de vlagă, ostenesc, consum: om vlăguit.
- vlăgui ( 1 și 3 vlăguiesc, vlăguiască)
- VLĂGUÍ vb. 1. v. extenua. 2. v. moleși.
- VLĂGUI 1. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a zdrobi, a stoci, (prin și ) a dehobi, a zămorî, a suge. (Munca continuă l-a ~.) 2. a (se) moleși, a (se) muia, a (se) fleșcăi. (Efortul l-a ~.)
Antonime vlăgui
- A se vlăgui ≠ a-și reveni, a se redresa