Dicționar de sinonime

Sinonime secătui

Cuvântul „secătui” are următoarele sinonime:

secătui ( verb )
  • a epuiza
  • a istovi
  • a vlăgui
  • a sărăci
  • a seca
Alte sinonime:
  • goli
  • a stoarce
  • a slei
  • extenua
  • a goli
  • a extenua
  • a frânge
  • a sfârși
  • a zdrobi
  • a stoci
  • a dehobi
  • a zămorî
  • a suge
  • a obosi
  • a dispărea


Sinonime Apropiate

  • extenua - a obosi, a epuiza, a secătui, a istovi, a slei, a vlăgui
  • extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
  • seca - a usca, a asana, a se evapora, a se istovi, a se vlăgui, a se pierde, a se veșteji
  • vlăgui - a slei, a istovi, a epuiza, a osteni
  • istovi - a epuiza, a slei, a vlăgui, a stoarce, a extenua, a obosi, a termina, a sfârși, a încheia
  • istovire - epuizare, vlăguire, extenuare
  • nesecat - neistovit, inepuizabil, interminabil
  • sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
  • slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
  • slăbit - vlăguit, epuizat, anemiat
  • slei - a coagula, a se închega, a se solidifica, a secătui, a se extenua, a se pierde, a goli
  • frânge - a rupe, a fractura, a se întrerupe, a ceda, a se sparge, a istovi, a epuiza, a zdrobi, a da gata
  • istovitor - extenuant, obositor, epuizant
  • marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
  • neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit

Dex secătui

  • SECĂTUÍ, secătuiesc, IV. 1. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + -ui.
  • SECĂTUÍ, secătuiesc, IV. 1. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de avere, de putere etc.; a slei, a vlăgui, a istovi, a epuiza. () Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită. BART, S. M. 46. ♦ A face să devină neproductiv; a sărăci. Arendașii... secătuiau pămîntul, părăgineau acareturile. SANDU-ALDEA, U. P. 146. 2. A epuiza rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcămînt sau dintr-un cîmp de mină.
  • A SE SECĂTUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre soluri) A deveni neroditor. 2) (despre persoane) A-și slăbi organismul, alimentându-se cu hrană puțină și lipsită de calorii. /a seca + suf. ~ui
  • A SECĂTUÍ ~iésc 1. tranz. 1) A face să nu mai dispună; a slei. ~ de puteri. 2) (soluri fertile) A face să se secătuiască. 2. intranz. (despre rezerve) A dispărea complet; a seca. /a seca + suf. ~ui
  • secătuì v. Mold. a seca de puteri, a slei.
  • secătuĭésc v. tr. (d. sec, secat, ca păcătuĭesc d. păcat). Storc de puterĭ, sleĭesc, sfîrșesc: ogor secătuit.Est. Pop. săc-.
  • secătui ( 1 și 3 secătuiesc, secătuiască)
  • secătuesc, -uiască 3 , -uiam 1
  • SECĂTUÍ vb. 1. v. goli. 2. (fig.) a stoarce. (Îl ~ de bani.) 3. (înv. și reg.) a slei. (A ~ ogorul.) 4. v. extenua.


Sinonimul cuvântului secătui

Sinonimul cuvântului secătui


Testează-te!