Dicționar de sinonime
Sinonime vagabonda
Cuvântul „vagabonda” are următoarele sinonime:
vagabonda ( verb )
- a hoinări
- a umbla de colo-colo
- a rătăci
Alte sinonime:
- hoinări
- a pribegi
- a bădădăi
- a horhăi
- a colinda
- a cutreiera
- a peregrina
- a umbla
- a flana
- a nemernici
- a tălălăi
- a budușlui
- a lăinici
- a techerghi
- a hăimăni
- a ștrengări
- a trăi ca un vagabond
Sinonime Apropiate
- hoinări - a vagabonda, a rătăci, a colinda
- cutreiera - a colinda, a umbla, a străbate, a parcurge, a merge, a peregrina, a hoinări, a vagabonda
- peregrina - a cutreiera, a colinda, a călători, a umbla, a hoinări
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
- greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
- greși - a se înșela, a da greș, a confunda, a încurca, a sminti, a rătăci, a păcătui, a călca legea
- hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
- colinda - a cutreiera, a străbate, a vântura, a hoinări
- delir - aiurare, rătăcire, halucinație, tulburare mintală, exaltare, extaz, frenezie
- erezie - eres, superstiție, eroare, rătăcire, greșeală, păcat
Dex vagabonda
- VAGABONDÁ, vagabondez, I. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din vagabonder.
- VAGABONDÁ, vagabondez, I. A rătăci fără țintă, hoinărind dintr-un loc în altul, trăind ca un vagabond. Vagabondînd, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți. BACOVIA, O. 143. Un copil fugit de acasă... vagabondînd fără căpătîi. C. PETRESCU, O. P. II 298. Acum optsprezece ani, vagabondam cu cîteva bucăți de săpun după mine. SAHIA, U.R.S.S. 184.
- VAGABONDÁ I. A rătăci fără țintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. .
- VAGABONDÁ intr. 1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (; despre gânduri, imaginație) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)
- vagabondà v. a fi vagabond.
- VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, , și (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. – Din vagabond, vagabundus. vagabondo.
- VAGABÓND, -Ă, vagabonzi, -de, , și (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. – Din vagabond, vagabundus. vagabondo.
Sinonimul cuvântului vagabonda