Dicționar de sinonime
Sinonime izolare
Cuvântul „izolare” are următoarele sinonime:
izolare ( substantiv )
- despărțire
- desprindere
- detașare
- individualizare
- izolat
- izolație
- retragere
- segregare
- segregație
- separare
- separatism
- separație
- singularizare
- singurătate
- schimnicie
- sihăstrie
- solitudine
- însingurare
Sinonime Apropiate
- singurătate - izolare, solitudine
- desfacere - despărțire, separare, descompunere, dizolvare, dezorganizare, desființare, anulare, reziliere, vânzare
- dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
- divorț - despărțire, desfacere, separare
- secesiune - separare, despărțire, rupere
- periferic - marginal, izolat, secundar
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- schit - sihăstrie
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- singuratic - retras, solitar, izolat, singur, răzleț, ferit, dosnic, tainic
- tainic - misterios, enigmatic, secret, ascuns, discret, confidențial, intim, retras, izolat
- zăcea - a boli, a fi imobilizat, a fi închis, a fi ascuns, izolat
- inaccesibil - de neajuns, oprit, izolat, inabordabil
- izolant - separator, izolator
Dex izolare
- izolare 1 Separare totală a unui lucru de cele învecinate. 2 Despărțire a unui bolnav contagios de oamenii sănătoși pentru a împiedica transmiterea bolii. 3 Împiedicare a trecerii căldurii, frigului, umezelii, zgomotului dintr-un mediu sau dintr-un corp în altul izolat1 (3). 4 Separare a unui corp prin care trece curent electric de alte corpuri bune conducătoare de electricitate, folosind materiale rău conducătoare de electricitate, pentru a evita electrocutarea, scurt-circuitarea sau pierderile de energie izolație (2). 5 Îndepărtare a cuiva de semenii săi, de viața socială izolat1 (5).
- IZOLÁRE, izolări, Acțiunea de a (se) izola și rezultatul ei; despărțire, separare. ♦ Măsură cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane. – izola.
- IZOLÁRE, izolări, Acțiunea de a (se) izola și rezultatul ei; despărțire, separare, îndepărtare. Forțele și tăria Uniunii Sovietice au crescut nemăsurat astăzi, cînd nu mai este singură în fața imperialismului agresiv, cînd a ieșit definitiv din situația de izolare internațională. SCÎNTEIA, 1952, 2501.
- IZOLÁRE Acțiunea de a izola și rezultatul ei; separare; izolație. .
- IZOLÁRE 1. acțiunea de a izola. 2. măsură profilactică prin care se interzice unui bolnav contagios contactul cu alte persoane. ◊ (biol.) ~ geografică = separare a unei populații, a unei flore sau faune, prin bariere naturale în teritorii limitate, în scopul diversificării speciilor. (< izola)