Dicționar de sinonime
Sinonime jimba
Cuvântul „jimba” are următoarele sinonime:
jimba ( verb )
- rânji
- strâmba
- a se strâmba
- a rânji
- a se încreți
- a se îndoi
Sinonime Apropiate
- curba - a arcui, a încovoia, a îndoi, a apleca, a înclina, a (se) cocoșa, a (se) frânge, a (se) strâmba
- cută - creț, fald, pliseu, pliu, încrețitură, îndoitură, răsfrântură, dungă, zbârcitură
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
- schimă - grimasă, strâmbătură
- schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
- schimonosi - a deforma, a sluți, a poci, a strâmba, a desfigura, a stâlci
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- sufleca - a răsfrânge, a sumete, a îndoi
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
- vizibil - evident, clar, vădit, limpede, neîndoielnic
- fălțui - a netezi, a nivela, a împături, a îndoi
- ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
- flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
- grimasă - schimonoseală, strâmbătură, scălâmbătură, rictus
Dex jimba
- jimba 1-2 ( lucruri) A (se) strâmba. 3-4 ( lucruri) A (se) curba. 5-6 A (se) deforma. 7-8 ( oameni) A(-și) strâmba gura a (se) rânji, a (se) schimonosi. 9 ( copii; ) A se ~ la cineva A se scoate limba și a se schimonosi la cineva. 10 A rânji cu ură, cu dușmănie la cineva. 11 (Prin apropiere de a zâmbi) A zâmbi silit. 12 A râde fără rost. 13 (, suprafața unei ape) A se încreți. 14 (; ape) A se tulbura. 15 (; dinți) A cădea.
- JIMBÁ, jimbez, I. 1. și (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb ( „strâmb la gură”, ).
- JIMBÁ, jimbez, I. (Regional) A se strîmba arătîndu-și dinții, a rînji (cu ură, cu dușmănie). Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. ◊ Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. ♦ (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.
- A JIMBÁ ~éz tranz. pop. A face să se jimbeze. /Din jimbat
- A SE JIMBÁ mă ~éz intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat
- jâmb, ~ă jimb
- jimb, jimbă 1-2 , (Care este) strâmb. 3 ( persoane) Cu gura strâmbă. 4 Știrb. 5 ~ă-lemne Strâmbă-lemne.
- JIMBÁ vb. v. rânji, strâmba.