Dicționar de sinonime
Sinonime lăturalnic
Cuvântul „lăturalnic” are următoarele sinonime:
lăturalnic ( adjectiv )
- marginal
- mărginaș
- lăturaș
- izolat
- ferit
- retras
- dosnic lături
- zoi
- spălaturi
- resturi
Alte sinonime:
- dosnic
- lateral
- secundar
- limitrof
- mărginos
- ascuns
- dosit
- singuratic
- tainic
- tăinuit
- săcret
- lăturiș
- colateral
- minor
- neimportant
- neînsemnat
- periferic
- ocolit
Sinonime Apropiate
- dosnic - retras, dosit, lăturalnic, ferit, izolat
- singuratic - retras, solitar, izolat, singur, răzleț, ferit, dosnic, tainic
- periferic - marginal, izolat, secundar
- tainic - misterios, enigmatic, secret, ascuns, discret, confidențial, intim, retras, izolat
- izolat - separat, detașat, despărțit, răzlețit, retras, singuratic, însingurat, solitar, sihăstrii
- însingurat - singur, izolat, retras, solitar
- lateral - marginal, lăturalnic, periferic, secundar, minor, neimportant
- marginal - lateral, periferic, lăturalnic, minor, secundar, neînsemnat, neglijabil
- mărginaș - vecin, învecinat, limitrof, megieș, periferic, lăturalnic
- colateral - lăturalnic, marginal, secundar, adițional
- deoparte - izolat, retras
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- secundar - auxiliar, secund, marginal, colateral, minor, neimportant, mic, redus, neesențial
- șoptit - murmurat, șușotit, în șoaptă, încet, tainic, ferit, în surdină
- variat - diferit, deosebit, felurit, divers, schimbat
Dex lăturalnic
- lăturalnic, ~ă 1 Care se află la o margine sau la o extremitate lateral, lăturaș (1), lăturinț (1), lăturiș. 2 Care este departe de centru lăturaș (2), mărginaș, periferic. 3 ( drumuri, străzi ) Izolat. 4 Care nu se află în centrul preocupărilor minor, neînsemnat. 5 Care nu are legătură cu ceva. 6 Tăinuit. 7 Incorect. 8 Necinstit. 9 (; rude, grade de rudenie) Colateral. 10 Lătunași.
- LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -ce, Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaș. ♦ (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦ Incorect, necinstit. – Latură + -alnic.
- LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -e, Care este așezat la o parte, la o margine ( lateral); (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic, retras. A intrat printr-o ușă lăturalnică un bărbat cu ochi albaștri. PAS, Z. I 318. La o înfurcătură de drumuri, de pe un drum lăturalnic, vede apropiindu-se cătră drumul ei o ceată veselă de călăreți tineri. CARAGIALE, O. III 99. Satul Humuleștii, în care m-am trezit, nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii. CREANGĂ, O. A. 68. Ei umblau tot mai mult noaptea, pe răcoare, prin căi pustii și lăturalnice. ODOBESCU, S. I 147. ♦ Ocolit, tainic, ascuns; (cu sens peiorativ) incorect, necinstit, nepermis. Invocase fel de fel de motive și toate lăturalnice. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 187. E dorința de a o asigura că nu pot avea gînduri lăturalnice. IBRĂILEANU, A. 44.