Dicționar de sinonime
Sinonime literat
Cuvântul „literat” are următoarele sinonime:
literat ( substantiv )
- scriitor
- om de litere
- beletrist
- condeier
- literator
- scriptor
- erudit
- savant
- specialist în literatură
Sinonime Apropiate
- savant - erudit, învățat, maestru, creator
- cărturar - învățat, erudit, savant, intelectual, om de carte
- doct - erudit, învățat, informat, știutor, savant
- erudit - învățat, savant
- învățat - cărturar, erudit, doct, savant, luminat
- știință - învățătură, disciplină, erudiție, cunoaștere, instrucție
- umanist - erudit, civilizat, spiritualizat, nobil, elevat
- folclor - literatură populară, creație
- grămătic - diac, pisar, scrib, scriitor, uricar
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
- maculatură - deșeu, hârtie veche, literatură proastă
- cărturăresc - livresc, cult, savant
- cercetător - iscoditor, atent, scotocitor, om de știință, erudit
- cult - instruit, citi, cultivat, învățat, școlii, livresc, cărtucăresc, savant
- dascăl - învățător, institutor, belfer, profesor, om învățat, savant, îndrumător, diac, psalt
Dex literat
- literat, ~ă 1 Persoană care se ocupă cu literatura literator, scriitor. 2 a ( persoane) Care este instruit cultivat2 (5). 3 a (Rar; limbă) Care se manifestă prin scriere. 4 a (Î) Care cunoaște și utilizează scrierea.
- LITERÁT, -Ă, literați, -te, și Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din litteratus.
- LITERÁT, -Ă, literați, -te, și Persoană care se ocupă cu probleme literare, om de litere. E foarte bine să ai noțiuni științifice chiar cînd ești literat. SANDU-ALDEA, U. P. 246. introduce, fără nici un rost altul decît ca să-și bată joc de literații netalentați, pe «tînărul poet» Acrostihescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 143. Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre. NEGRUZZI, S. I 267.
- LITERÁT, -Ă și Om de litere, specialist în literatură; scriitor. .
- LITERÁT, -Ă om de litere, specialist în literatură; scriitor. (< germ. Literat, lat. litteratus)
- LITERÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în teoria sau istoria literaturii. /<lat. litteratus
- literat m. cel ce posedă știință, cultură intelectuală.
- *literát, -ă s. (lat. litterátus). Persoană care se ocupă de literatură. Persoană cultă.
- litera A pronunța cuvinte străine prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii.
- LITERÁ, literez, I. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.