Dicționar de sinonime
Sinonime erudit
Cuvântul „erudit” are următoarele sinonime:
erudit ( adjectiv )
- învățat
- savant
Alte sinonime:
- citit
- doct
- sapient
- știut
- pricopsit
- știutor
- cărturar
- diac
- sofologiotatos
- cult
- instruit
erudit ( substantiv )
- învățat
- savant
- benedictin
- filozof
- somitate
Sinonime Apropiate
- savant - erudit, învățat, maestru, creator
- cărturar - învățat, erudit, savant, intelectual, om de carte
- doct - erudit, învățat, informat, știutor, savant
- învățat - cărturar, erudit, doct, savant, luminat
- știință - învățătură, disciplină, erudiție, cunoaștere, instrucție
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
- cult - instruit, citi, cultivat, învățat, școlii, livresc, cărtucăresc, savant
- dascăl - învățător, institutor, belfer, profesor, om învățat, savant, îndrumător, diac, psalt
- instruit - învățat, pregătit, cult, cultivat, citit, educat, erudit, școlit, format
- umanist - erudit, civilizat, spiritualizat, nobil, elevat
- gânditor - îngândurat, preocupat, absorbit, absent, meditativ, reflexiv, visător, cugetător, filozof
- incult - ignorant, neinstruit, necultivat, agramat, prost, neînvățat
- institutor - învățător, dascăl
- instrucție - învățământ, educație, formație, învățătură, studiu
- intelectual - spiritual, rațional, mintal, cerebral, cult, învățat, pregătit, școlit
Dex erudit
- erudit, ~ă 1-2 , (Persoană) care are cunoștințe vaste într-unul sau în mai multe domenii ale cunoașterii, în urma unor studii aprofundate și îndelungate cărturar, doct, învățat, savant. 3 ( opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate.
- ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care conține cunoștințe vaste și aprofundate. – Din érudit, eruditus.
- ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Din érudit, eruditus.
- ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, (Despre persoane) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste căpătate în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ◊ (Substantivat) Vă dați seama că tot progresul, cît e, s-a realizat la noi prin cîțiva mari cărturari? întrebă, tulburat, Bălcescu. Datorăm nespus acelui mare erudit, stolnicul Constantin Cantacuzino. CAMIL PETRESCU, O. I 308. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. O lucrare erudită. ▭ O lungă controversă în care filologia are să se amestece cu istoria naturală și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24.
Antonime erudit
- Erudit ≠ ignorant, mărginit, redus