Dicționar de sinonime

Sinonime erudit

Cuvântul „erudit” are următoarele sinonime:

erudit ( adjectiv )
  • învățat
  • savant
Alte sinonime:
  • citit
  • doct
  • sapient
  • știut
  • pricopsit
  • știutor
  • cărturar
  • diac
  • sofologiotatos
  • cult
  • instruit
erudit ( substantiv )
  • învățat
  • savant
  • benedictin
  • filozof
  • somitate


Sinonime Apropiate

  • savant - erudit, învățat, maestru, creator
  • cărturar - învățat, erudit, savant, intelectual, om de carte
  • doct - erudit, învățat, informat, știutor, savant
  • învățat - cărturar, erudit, doct, savant, luminat
  • știință - învățătură, disciplină, erudiție, cunoaștere, instrucție
  • luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
  • cult - instruit, citi, cultivat, învățat, școlii, livresc, cărtucăresc, savant
  • dascăl - învățător, institutor, belfer, profesor, om învățat, savant, îndrumător, diac, psalt
  • instruit - învățat, pregătit, cult, cultivat, citit, educat, erudit, școlit, format
  • umanist - erudit, civilizat, spiritualizat, nobil, elevat
  • gânditor - îngândurat, preocupat, absorbit, absent, meditativ, reflexiv, visător, cugetător, filozof
  • incult - ignorant, neinstruit, necultivat, agramat, prost, neînvățat
  • institutor - învățător, dascăl
  • instrucție - învățământ, educație, formație, învățătură, studiu
  • intelectual - spiritual, rațional, mintal, cerebral, cult, învățat, pregătit, școlit

Dex erudit

  • erudit, ~ă 1-2 , (Persoană) care are cunoștințe vaste într-unul sau în mai multe domenii ale cunoașterii, în urma unor studii aprofundate și îndelungate cărturar, doct, învățat, savant. 3 ( opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate.
  • ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care conține cunoștințe vaste și aprofundate. – Din érudit, eruditus.
  • ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Din érudit, eruditus.
  • ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, (Despre persoane) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste căpătate în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ◊ (Substantivat) Vă dați seama că tot progresul, cît e, s-a realizat la noi prin cîțiva mari cărturari? întrebă, tulburat, Bălcescu. Datorăm nespus acelui mare erudit, stolnicul Constantin Cantacuzino. CAMIL PETRESCU, O. I 308. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. O lucrare erudită.O lungă controversă în care filologia are să se amestece cu istoria naturală și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24.


Antonime erudit

  • Erudit ≠ ignorant, mărginit, redus


Sinonimul cuvântului erudit

Sinonimul cuvântului erudit


Testează-te!