Dicționar de sinonime
Sinonime lustru
Cuvântul „lustru” are următoarele sinonime:
lustru ( substantiv )
- luciu, spoială
- superficialitate, pospăială, aparență
Alte sinonime:
- strălucire
- perdaf
Sinonime Apropiate
- spoială - văruială, zugrăveală, pospăială, aparență, cositorie
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- glazură - luciu, lac, email, glanț, lustru
- luciu - strălucire, luminozitate, lustru, netezime
- sclivisi - a se găti, a se dichisi, a netezi, a lustrui, a șlefui
- șlefui - a lustrui, a netezi, a curăța, a cizela, a (se) civiliza, a (se) stila, a (se) ciopli, a (se) rafina
- umbră - obscuritate, întunecime, răcoare, fantomă, spectru, nălucă, stafie, iluzie, aparență
- vajnic - energic, aprig, viguros, grozav, strașnic, ilustru, marcant, important, vestit
- văcsui - a lustrui, a curăți
- fățui - a netezi, a drișcui, a lustrui, a gelui, a nivela
- ficțiune - născocire, plăsmuire, scorneală, basm, poveste, falsitate, irealitate, aparență, minciună
- freca - a masa, a frecționa, a lustrui, a șterge, a curăța, a făcălui, a amesteca, a bate, a șicana
- gelui - a rindela, a netezi, a fățui, a lustrui
- eminent - deosebit, ales, excelent, distins, remarcabil, ilustru
- important - însemnat, necesar, indispensabil, remarcabil, deosebit, marcant, ilustru, distins, arogant
Dex lustru
- lustru1 1 Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect luciu (23), lustruială (2). 2 Preparat chimic care se folosește la lustruirea suprafeței obiectelor lustruială (3). 3 Policandru cu mai multe brațe, în care se puneau lumânări (1) și care se folosea la luminatul bisericilor, a teatrelor 4 Interval de timp de 5 ani. 5 Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare lustruială (4). 6 Superficialitate. 7 Strălucire aparentă lustruială (5). 8 Sărăcie cu ~ Sărăcie mare. 9 Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe din cauza uzurii lustruială (6).
- lustru2 lustră
- LÚSTRU3 lustră.
- LÚSTRU1 Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu. ◊ Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦ Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare. ♦ Spoială, strălucire aparentă; superficialitate. – Din lustre, lustro.
- LÚSTRU2, lustri, Interval de cinci ani. – Din lustre, lustrum.