Dicționar de sinonime
Sinonime mancă
Cuvântul „mancă” are următoarele sinonime:
mânca ( verb )
- a se hrăni, a se alimenta, a consuma, a îmbuca
- a roade, a măcina, a distruge, a ataca, a scăpa, a eroda mâncare
- hrană, bucate, merinde, masă, alimente
Alte sinonime:
- arunca
- azvârli
- cheltui
- consuma
- eroda
- irosi
- împrăștia
- omite
- prăpădi
- risipi
- roade
- săpa
- scăpa
- zvârli
- a păpa
- a [se] ospăta
- a hali
- a rumega
- a [se] alimenta
- a [se] hrăni
- a [se] nutri
- a hăli
- înțepa
- a [se] distruge
- a [se] roade
- a [se] măcina
- a [se] săpa
- a [se] scobi
- ataca
- a ciupi
- a înțepa
- a pișca
- a mesteca
- a înghiți
- a omite
- a lua
- a nimici
- a răpune
- a prăpădi
mancă ( substantiv )
- dădacă
- doică
Sinonime Apropiate
- merinde - mâncare, hrană, bucate, alimente
- masă - mâncare, hrană, alimente, bucate, banchet, praznic, festin, dejun, ospăț
- hrană - aliment, mâncare, bucate, merinde, nutriție, de-ale gurii
- bucate - hrană, alimente, mâncare, cereale, grâne
- vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
- hrăni - a mânca, a (se) alimenta, a (se) nutri, a (se) întreține
- îmbuca - a mânca, a gusta, a se hrăni, a (se) îmbina, a (se) ajusta
- alimenta - a hrăni, a nutri, a da (de) mâncare, a întreține
- alimentație - mâncare, hrană, nutriment, alimentare, consum, nutriție
- comestibil - hrănitor, mâncabil, consumabil
- consuma - a folosi, a întrebuința, a utiliza, a mânca, a bea, a îngurgita, a nimici, a distruge, a obosi
- întreținere - alimentare, hrană, casă-masă, subzistență, discuție, dialog, conversație
- păpa - a mânca, a consuma, a irosi, a toca, a risipi
- săpa - a excava, a prăși, a eroda, a roade, a măcina, a ruina, a grava, a sculpta, a submina
- submina - a compromite, a boicota, a torpila, a săpa, a periclita, a roade, a măcina
Dex mancă
- mancă2 1 Lipsă. 2 (; la jocul de biliard) Greșeală de lovire a bilei cu tacul. 3 a (; vaci, oi ) Căreia îi lipsește o parte a corpului.
- mancă1 Doică.
- MÁNCĂ, mance, Doică. – Din mamka.
- MÁNCĂ, mance, (, ) Doică. Mancă, guvernantă m-aș îngriji s-aleg. NEGRUZZI, S. II 265.
- mancă t. Mold. și Tr. doică. .
- máncă f., pl. e (rut. rus. mámka, mancă, d. máma, mamă). Est. Doĭcă, femeĭe care, în schimbu banilor, alăptează alt copil.
- mâncă1 mancă1
- MÁNCĂ s. v. dădacă, doică.
- mancă DĂDACĂ. DOICĂ.
- máncă (-ci), – Doică. (, , , , ) mamka „mămică” (Cihac, II, 185; Conev 59; Tiktin). – măncie, (serviciu de doică).